Există oameni deosebiți, spirite evoluate, care simt, de când sunt copii, alimentele cu o vibrație joasă.
Aceste persoane posedă capacități de intuiție, clarviziune și trăiesc experiențe de decorporalizare, conștiente sau inconștiente.
Toți acești oameni, deoarece au venit cu asemenea abilități , au refuzat consumul de carne fiind considerați, de cele mai multe ori, niște ciudați, de părinți și de ceilalți membrii ai familiei.
Aceste persoane n-au devenit evoluate după consumul de alimente vegetariene/vegane , ci tocmai pentru că aveau deja un anumit caracter, un suflet ”bătrân” au știut dinainte ce este benefic și ce nu, pentru evoluția lor continuă.
Acum nu vom vorbi despre ele, ci despre noi, muritorii de rând, care am început de jos, de la parizer și crenvurști.
Personal, nu am fost niciodată un consumator exagerat de carne, dar am mâncat cu plăcere și constant tot ceea ce mi s-a oferit.
În copilărie pateul de ficat era una dintre mâncărurile mele preferate, salamul de Sibiu era gustos, ficăciorii de pui prăjiți în tigaie cu piure de cartofi erau delicioși, iar șnițelele în crustă de cereale, făcute de maica-mea erau o bunătate. Copii mei le mănâncă, astăzi, exact cu aceeași plăcere cu care le mâncam și eu.
Când mergeam la un restaurant meniul meu standard era șnițel vienez cu cartofi prăjiți, cu smântână și brânză rasă.
În 2008, la Predeal, am mâncat ultima oară această combinație.
În 2009, la scurt timp după nașterea gemenilor am început să-mi schimb alimentația, iar carnea a început să dispară din farfurie.
După anul 2011 nu mai consumam carne decât de Crăciun, vreo sarma din obligație, un cârnat făcut, cu iubire, de taică-miu sau de Paște niște drob făcut de maică-mea, Consideram, ca și acum, că energia din spatele bucătarului este mai importantă decât alimentul.
În 2014 am mâncat un gyros în Lefkada, ca să verific talentul local și țin minte că n-am fost prea impresionat.
Cred că asta a fost ultima bucățică de carne pe care am gustat-o, până acum.
”- Nici pește ?” cum întreabă unii oamenii și cum răspund veganii : ”-Nici pește. Da ce peștele crește în copac ?”
Știu sigur că la mine n-a fost chestie de intuiție, de treziri spirituale, ci o schimbare treptată și voită, inițial mai mult cu mintea decât cu sufletul.
Mintea a ajuns prima la concluzia că nu ar trebui să mai consum carne, mai ales după ce a fost atrasă de cărți pe această temă și documentare asemănătoare.
Pot spune sincer că n-am făcut-o, inițial, pentru animale, de dragul și de mila lor, ci de dragul meu și pentru sănătatea mea.
Dar, cum oaia este blândă și bună, de la rumegat iarbă, poate că și noi devenim, în timp. Oricum nivelul de agresivitate scade automat. (legătura dintre carne și agresivitate o puteți studia Aici )
Ce simt concret este că nu mai sunt aceeași persoană și nu mai pot reacționa, la fel ca acum câțiva ani.
Dacă pe vremuri vedeam un gândac, pâianjen sau altă insectă , prin casă, sau mă striga un copil speriat de vreun asemenea monstru, instinctiv îi dădeam un papuc , îl storceam fără niciun sentiment de milă sau scârbă. Mi se părea ceva normal, natural și corect.
Acum situația stă altfel : ” – De ce să-l omorâm pe bietul gândac, poate că are și el o familie care-l așteaptă acasă. – Poate că și el este la fel de speriat de tine cum ești și tu de el. – Ce rău ți-a făcut ție bietul păianjen ? – Nu-l omorî, iubitule, că-l scot eu afară pe geam !”
A dispărut acea reacție automată, din instinct, și acum, cu cât devi mai mult conștient că toți suntem conectați, nu mai poți face rău nimănui, nici unei ființe vii.
Un pas mare în evoluție este să nu mai omori și să nu mai mănânci pe nimeni, dar fiecare își dă seama de asta la timpul său.
Cine face un drob bun de Paște ? Vegan 
P.S. Nu renunțați la carne dacă muriți de poftă lângă ea, nu renunțați la carne doar pentru binele corpului, pentru a scăpa de o durere sau o boală. Nu renunțați la carne până când trupul,mintea și sufletul nu se pun de acord asupra relațiiei pe care trebuie s-o aveți cu carnea.
Dacă există în noi dorința de a mânca carne ea nu trebuie oprită, cu forța, ci educată. Trebuie să vină în mod natural, altfel este un chin asupra organismului. Dacă el încă își dorește să consume carne înseamnă că încă mai are nevoie de ea.
Noi trebuie să realizăm că tot ceea ce ne dictează interiorul nostru este o consecință a vieții noastre de zi cu zi.
Până când nu eliminăm cauza, degeaba încercăm să ne luptăm cu efectul.
Orice durere, orice boală este un efect, este un semnal de alarmă, prin care corpul nostru ne atenționează că ceva nu facem cum trebuie.
Dacă trăim într-un mediu toxic, stresant, care ne consumă din punct de vedere energetic, automat nu vom putea renunța la anumite obiceiuri. Este greu de rupt cercul vicios.
Consumul de carne nu este o piedică în calea evoluției, ci o consecință a orgoliului, geloziei, invidiei și a altor trăsături din sufletul nostru. Când caracterul se schimbă se schimbă și toate celelalte gusturi.
Energia vine la om prin bucurie, iar dacă el nu are parte de bucurie, în viața de zi cu zi, atunci o să încerce să-și procure energia din alimente.
Indiferent de dieta pe care o veți alege în viață, iubirea trebuie să fie mai presus de orice altă decizie.
Orice schimbare pe care o faceți, alimentară sau de altă natură, trebuie să urmărească creșterea bunătății din suflet.