În produsele alimentare există două forme de calciu :
1. Calciu organic, uşor asimilabil în oasele noastre, se găseşte în legume, fructe (în special în coajă), în sucurile proaspăt stoarse, ouă, grâu şi ovăz germinat, miere, nuci şi lapte proaspăt de capră.
2. Calciul non-organic, greu de asimilat, se găseşte în toate produsele rafinate, pâine, lapte pasteuriat sau procesat şi produsele lor, apă fiartă, toate produsele procesate la peste 100 de grade Celsiu şi în formulele sintetic produse de calciu.
Deoarece majoritatea persoanelor consumă în principal produse rafinate, lapte pasteurizat sau fiert, produse fierte sau fripte este evident de ce oasele noastre sunt atât de des afectate de osteoporoză.
Calciu organic formează în corpul nostru săruri uşor dizolvabile, esenţiale pentru procesele circulatorii. Aceste săruri protejează sângele de bacteriile care ajung în vasele de sânge, joacă un rol în creşterea sănătoasă a oaselor şi a dinţilor, îmbunătăţesc funcţionarea sistemului nostru nervos, măresc imunitatea şi au multe alte funcţii utile.
Forma non-organică a calciului este folosită doar într-o mică măsură la creşterea oaselor. Ea serveşte în principal ca material pentru producerea sărurilor greu solubile de calciu, care devin nucleul tare al pietrelor la rinichi, la ficat sau la vezica
biliară.
Excesul de pâine albă proaspătă şi chifle (principala sursă de calciu non-organic) duce la producerea de pietre de calciu, în special la vezica biliară.
Pentru a asimila calciul non-organic, organismul trebuie să recurgă la rezervă de micro şi macro elemente, ceea ce are un efect negativ asupra altor procese fiziologice.
Ce produce deficitul de calciu ?
Între diversele elemente din corpul nostru, cantitatea de calciu este pe locul 5, după cele 4 elemente de baza : carbon, oxigen, hidrogen şi azot.
În medie, avem cam 1,2 kg de calciu în corp, iar 99% din această cantitate este conţinută în oase.
În ţesuturile noastre osoase au loc două procese:
1. Descompunerea, însoţită de eliberarea de calciu şi fosfor în sânge.
2. Reconstrucţia, care constă în depuneri proaspete de săruri de calciu.
Într-o zi, ţesuturile osoase ale unui adult pierd până la 700 de miligrame de calciu.
Aceeaşi cantitate de calciu proaspăt ar trebui să fie depozitată la loc.
Întregul sistem scheletic al copiilor în creştere este complet reconstruit în 1-2 ani.
Pentru un adult, acelaşi proces durează 10-12 ani.
Pe lângă susţinerea greutăţii corpului şi menţinerea poziţiei verticale, ţesutul osos are funcţiunea de a acumula calciu şi fosfor, pentru că organismul să aibă o rezervă de urgenţă din aceste elemente, când nu primim o cantitate adecvată prin hrana
consumată.
Nivelul calciului din sânge este constant.
Chiar şi în ultimele stadii ale osteoporozei, sângele menţine 99,9% din concentraţia necesară, luând calciu din oase. Dacă sângele ia calciu din oase zi de zi, masa osoasă începe să descrească.
Se ştie că produse precum carnea, brânză, zahărul şi grăsimile animale produc mari cantităţi de acizi dăunători când sunt digerate. Sărurile de calciu sunt folosite pentru a neutraliza aceşti acizi şi pentru a proteja corpul nostru împotriva otrăvirii.
Cu cât consumăm mai multe asemenea produse, cu atât mai puţin calciu ne rămâne în oase.
(Aceste informaţii sunt din cartile doctorului Mikhail Tombak)