Purificare


 

 

 

 

      Mergând pe jos, pe o cărare.

      Văzu în zbor o arătare.

     Nici prea mică, nici prea mare.

     Așa că-și puse-o întrebare :

     – Ce pasăre e asta, oare ?

     N-are nicio cioc și nici picioare.

     Să fie una călătoare?

     O vrea semințe de mâncare?

     O știi că azi e sărbătoare

     Sau zboară așa, la întâmplare?

     Să fie din acelea rare,

     Cele mai scumpe exemplare ?

     Mintea plecase la plimbare.

     Și a ajuns dintr-o întrebare

     Să aibă șase anterioare

     Și încă patru viitoare.

     Dacă începe o cântare?

     Dacă e una răpitoare ?

     Dacă mă mușcă de spinare

     Oare cât de rău mă doare?

     Deja simt crampe musculare

     Și o senzație de urinare.

 

     – Mama ta de migratoare.

     Mă faci să zic de-astea vulgare.

     Și nu e zi de dezlegare.

     La pește sau la înjurare.

     Deodată pasărea dispare.

     Dar asta nu-l scoase din stare.

     Pentru că orice supărarea

     E-o energie, o vibrare.

     Și ai nevoie de-o schimbare,

     Pentru frumoasa echilibrare.

     Pământ, apă sau spălare.

     Ele ți-aduc o curățare.

     De probleme interioare.

     Și simți atunci o alinare

     De toată această măcinare.

     Până la următoarea arătare.

Comentarii

comentarii

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *