Analiza Feng Shui a unui spațiu – specialist Daniela Georgescu

 

 

     Când Dumnezeu mi-a trimis un spațiu, să-l amenajez după pofta inimii mele, mi-a trimis la pachet și un specialist Feng Shui.

     Dacă tot am primit o asemenea ofertă am acceptat-o, cu brațele deschise.

     Mai jos vă las analiza personalizată, în cele mai mici detalii, a viitorului meu cabinet de terapii.

 

ANALIZA SPAȚIULUI

Strada Icoanei la numărul 29, pentru Vlad POPESCU

 

    Introducere:

    Feng Shui-ul înseamnă acțiunea asupra energiilor din spațiul dumneavoastră de viață, ori nu există altă sursă mai mare de energie pozitivă sau negativă decât voi înșivă.

     Ființele umane eliberează o cantitate imensă de chi, care are un efect important asupra mediului lor propriu de viață. Modelați-vă spațiul în acord cu aceste principii și apoi așteptați să vină la voi.

     În spațiul nostru de viață există blocaje, create de trei forțe, tangibile și intangibile.

     Acestea sunt:

     1. Forța structurilor și obiectelor fizice, materiale;

     2. Forța sunetelor și cuvintelor;

     3. Forța minții

     Forțele create de obiectele fizice sunt cel mai ușor de manipulat, deoarece pot fi mutate și rearanjate, pentru un flux cât mai armonios și favorabil al energiilor.

     Regula empirică arată că energiile trebuie făcute să curgă lent, pe o cale lină și curbă. Ele nu trebuie să aibă un curs drept și rapid.

     Permiteți fluxului din casă să fie în permanență liniștit, nu lăsați dezordinea interioară sau exterioară să existe.

     Dacă sunt obiecte stricate dați-le la reparat, dacă sunt stricate țevile/instalația sanitară chemați instalatorul, dacă ard becurile schimbați-le!

     Analiza personalizată a spațiului:

     Numărul KUA personal pornind de la anul nașterii tale este “7” și faci parte din GRUPA VESTICĂ, cele patru direcții favorabile sunt VESTUL, SUD-VESTUL, NORD-VESTUL și NORD-ESTUL. Oricare dintre aceste direcții iți va aduce un mare noroc.

     În zodiacul chinezesc ești ȘOBOLAN de APĂ, elementul anului nașterii tale fiind LEMN.

     Direcțiile GRUPEI ESTICE (Nord, Sud, Sud-est si Est) iți sunt NEFAVORABILE!

     Raportându-ne la numărul tău KUA, DIRECȚIA CEA MAI FAVORABILĂ CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII PERSONALE ESTE VESTUL.

     Cea mai bună direcție și cel mai bun colț al spațiului de lucru analizat pentru împlinirea personală este acesta.

     Acesta este sentimentul de abundență care însoțește îmbunătățirea semnificativă a referințelor tale, evoluția ta profesională și educațională.

     Aceasta direcție te va ajuta să dobândești o mai mare încredere în tine însuți și ți se vor deschide noi căi de îmbunătățire a pregătirii profesionale.

     Această direcție este cea mai bună pentru meditație. Ea îți va aduce rezultate mult mai repede și te va ajuta să te concentrezi mult mai bine.

     Când te așezi cu fața către ea, toate energiile trimise către tine dinspre acel loc îți vor fi favorabile.

     Aplicând teoria celor 5 elemente (apă, pământ, lemn, foc, metal) atât pentru VEST cât și pentru NORD-VEST, elementul care trebuie energizat este Metalul.

     Puneți în acel loc obiecte din metal sau având o culoare din metal(culorile caracteristice metalului sunt gri, argintiu, auriu, negru, alb, culorile de metal, în general, dacă sunt ale unui metal prețios cu atât mai bine) și-ți vor fi de mare ajutor.

     Ca element care produce Metalul, Pământul va energiza sectorul, deci puneți obiecte ce reprezintă elementul PĂMÂNT în fața locului în care veți sta.

     Acesta va produce, în mod simbolic, elementul care vă va energia norocul.

     Orice obiect făcut din piatră, ceramică, sticlă, cristal, lut sau nisip poate simboliza PĂMÂNTUL.

     O alegere excelentă este folosirea unei vaze de cristal sau porțelan.

     Puneți-o la aproximativ 3 m în fața ta.

     Dacă vrei poți folosi și reprezentări grafice ale unui astfel de obiect, cum ar fi de exemplu  o pictură cu un deal mic.

     Nu pune în fața ta o pictură ce reprezintă un munte, chiar dacă acesta simbolizează PĂMÂNTUL. Când stai în fața unui munte este ca și cum te-ai confrunta cu el, ori aceasta este o situație nefavorabilă.

     Evită să ai în preajma spațiului benefic ceva ce aparține elementului Foc.

     Lumini, lumânări, culori ale elementului foc – roșu, carmin, roz, mov, violet etc, pentru că în metafizica chineză elementul FOC distruge elementul METAL.

     Pornind de la direcția ta benefică de orientare favorabilă creșterii și dezvoltării profesionale iți poți aranja un sanctuar privat: marchează spațiul și energizează-l cu ajutorul unor exerciții de purificare utilizând miresme sau clopoței.

     Purifică cu grijă energia, astfel încât toate acumulările rămase de la activitățile trecute, să fie în mod simbolic, curățate.

     Decorează locul în culori care să fie în armonie cu colțul respectiv, aceste culori pot să fie ale pereților, ale draperiilor, ale covoarelor sau pernelor ornamentale.

     Sunt bune toate nuanțele de alb și culorile metalice ce reprezintă Elementul de METAL.

 

     Numărul casei unde se află imobilul este 29A, 2+9=11=1+1=2.

 

     Feng shui-ul ușii de la intrarea în cabinet

      Ușa de la intrare privind-o dinspre exterior către interior are direcția SUD EST (118,6 grade, SE1-DRAGON) – este sub elementul Lemn și reprezintă sectorul prosperității și al bogăției.

     Anul acesta în acest sector este steaua zburătoare “7” – Stea de Metal, care reprezintă “Steaua Violenței și a Furturilor”.

     Pentru a nu “hrăni” aceasta stea va trebui să NU avem culorile sau elementele care semnifică acest element care să întrețină această stea nebenefică, adică elemente sau culori de Pământ (ex. Vase ceramică, lut, galben, bej, ocru, maro etc).

     Conform ciclului celor 5 elemente Apa consumă Metalul.

     Deci, vom amenaja intrarea folosind elemente sau culori de apă, de exemplu o fântână, care aduce și un chi favorabil prosperității, și/sau culorile: negru, albastru, bleu, tourquise etc.

     Nu vom folosi elementul FOC care ar distruge sectorul care este benefic.

    Ușa de la intrare privind-o din interior către exterior are direcția SUD VEST (210,9 grade, SV1 – OAIE) – este sub elementul Pământ și reprezintă sectorul mamei/matriarhatului/dragostei/căsătoriei.

     Anul acesta este ”steaua 5 – Stea de Pământ”, care reprezintă  steaua dezastrelor, eșecurilor, pericolelor de toate felurile.

     Pentru că aici se află și ușa de la intrare, steaua este foarte puternică deoarece prin utilizarea ușii ea se activează în contiuu.

     Efecte: calamități, accidente, boli, pierderi, pierdere de prosperitate, furturi.

     Pentru consumarea energiei negative se recomandă energia elementelor sau a culorilor de/din metal.

     Nu aduce în această zonă Yang puternic – lumini, zgomote, activitate sus-ținută.

     Renovările nu încep și nici nu se termină în acestă parte.

     

     Cu fața înspre direcția de orientare, latura camerei pe partea stângă – ½  colț este sector de SUD  – sub elementul FOC, reprezintă faima, reputația,

     Stea zburătoare anul 2019 este Steaua “3”, steaua certurilor și a violențelor verbale care este Stea de Foc. Acest sector nu se activează/energizează. Se vor pune obiecte/elemente/culori care consumă elementul de FOC și anume cele ale elementului de PĂMÂNT ;

     Iar ½ colț este sector de SUD EST – sub elementul LEMN și reprezintă sectorul prosperității și al bogăției, anul acesta aici se află Steaua “7”- Stea de Metal (vezi mai sus ce se face în acest caz).

     Baia este în sectorul EST sub elementul LEMN si reprezintă sectorul sănătății.

    Baia in Feng Shui este un spațiu cu energie YIN.

     Steaua zburătoare anuală 2019 este “6”, stea benefică care reprezintă ”Steaua prosperității actuale” și este Stea de Metal.

     Pentru a nu pierde această stea benefica într-un spațiu de energie Yin căutăm să menținem steaua benefică prin elemente sau culori de Pământ, element care produce Metalul.

     Ușa băii să rămână în permanență închisă (acest lucru este valabil pentru orice locuință) pentru că aceasta se deschide înspre spațiul de lucru și fiind de energie nebenefică nu trebuie să lăsăm să curgă chiul nefavorabil în spațiul de lucru.

     Centrul camerei este în sectorul de PĂMÂNT și reprezintă norocul în general iar anul acesta aici este steaua 8, Stea de pământ.

     Activarea sectorului, în timpul acestui an, trebuie să o facem folosind elemente sau culori de FOC. Se poate pune o măsuță, o lampă cu lumină roșie, se poate pune un radio/casetofon sau o carpeta sub formă pătrată de culoare roșie sau echivalent.

     Sectorul de NORD-EST, care cuprinde atât zona din baie cât și din debara, este sector de Pământ, având în acest an steaua zburătoare “2”, steaua bolilor, se va lua ca și analiza sectorul de EST care este în proporție mai mare decât acesta.

     Debaraua/spațiul de depozitare se află în sector de NORD sub elementul APĂ și reprezintă sectorul carierei. Anul acesta este steaua benefica “4”, care reprezintă steaua dragostei și este element de Apă.

     Să ai grijă ca pe peretele corespondent cu baia, unde este situat vasul de toaletă, să nu pui obiecte importante – gen diplome, portofele, obiecte de preț căci acestea se duc pe apa sâmbetei.

     Pentru atragerea prosperității în acest sector se poate pune o broască țestoasă poziționată în diagonală față de ușa de la intrare.

     Se pot pune obiecte/elemente/culori care să activeze spațiul din categoria elementului de METAL.

     Latura camerei cum stai cu fața înspre direcția de orientare partea dreapta, prima parte a camerei, colțul dreapta este sector de VEST – sub elementul METAL, reprezintă sectorul descendențiilor și al creativității.

     Steaua zburătoare corespondentă anului acesta este “1” și reprezintă Steaua Victoriei. Această stea se activează cu elemente/culori ale Pamantului.

     ”Cele 3 ucideri”, energie negativă, ocupă anul acesta sectorul de VEST, a NU se întoarce spatele în direcția respectivă. Este indicat să se pună lumini foarte puternice.

    Jumătate din sectorul de NORD VEST ,sub elementul metal, reprezintă oamenii de ajutor, mentorul, patriarhul. Anul acesta este sub steaua zburătoare “9” care reprezintă beneficiile/prosperitatea viitoare. Este o stea sub elementul de foc.

     În această zonă se va energiza locul cu elemente sau culori de foc.

 

     Alte sfaturi: Se va pune o oglinda mică care să reflecte casa de marcat sau locul unde se țin banii sau se va atârna o pereche de bucăți de bambus legate cu șnur roșu.

     Broasca râioasă cu trei picioare așezată pe un pat de monede cu simbolul yin și yang pe spate – se va poziționa pe podea sau pe o masă lângă ușa de la intrare, dar nu exact în fața acesteia.

    Deoarece intrarea se face coborând scări, pentru a nu o lua la vale chiul benefic acesta va fi atenuat sau se va simula, la coborărea pe scara, elemente drepte : balustradă, jardiniere suspendate în linie dreaptă cu flori rezistente la toate anotimpurile.

     La intrarea în cabinet se va pune în dreptul ușii un paravan sau un sistem de jaluzea prinsă de sus pâna jos, despărțind spațiul în două (de văzut la fața locului)

    La fața paravanului, imediat cum deschizi ușa, se va pune un element de protecție sau de îmblânzire a chiului – nodul mistic tibetan, clopoței de vânt goale pe dinâuntru cu 5 brațe.

     Toate informațiile vor fi mult mai ușor înțelese în urma explicațiilor la fața locului.

specialist Feng Shui Daniela GEORGESCU

Bucuresti, 09.08.2019

 

    Aceasta este toată informația pe care am primit-o, inițial, în format scris. După care a urmat prima vizită la fața locului, cu mult mai multe detalii și explicații concrete. Vor urma încă câteva odată ce proiectul evoluează pentru că Dana este o perfecționistă.

    Pasiunea Danei pentru Feng Shui este incredibilă și nici nu plecase bine de la mine că deja îmi luase toate remediile din poza de mai sus.

    Adică implicarea ei este mai mult decât totală și îi mulțumesc pentru asta. Puteți s-o contactați, începând cu luna septembrie, pentru proiecte.

    Acum este rândul meu să mă apuc de treabă și vedem ce vrea Dumnezeu să iasă.

    Gânduri bune 

 

 



Maestrul din viața noastră

 

 

     Copilul vine să dea sens, să dea valoare, unei existențe, de multe ori, goale a omului.

     Este o călăuză pentru suflet în drumul său spre iubirea necondiționată.

     Cum ar fi fost viața omului fără copii? Fără maeștrii interiori ai sufletului nostru?

     Toți avem nevoie de copii, sub o formă sau alta. Copilul reprezintă acea entitate care ne scoate din zona de confort, ne scade ego-ul în mod constant, ne coboară cel mai jos posibil tocmai pentru a ne elibera de toate atașamentele, și pe care-l punem mai presus de noi și dorințele noaste ca la sfârșit să rămânem doar iubire, pentru el.

     Să descoperim copilul din viața noastră e ceva vital pentru suflet. Că e un câine, un vecin, o rudă sau o altă persoană, el există mereu. E acolo ca să ne ajute. Să ne elibereze de toate barierele noastre mentale pentru a învăța doar să iubim. Fără împotrivire, fără condiții.

     Maeștrii ne conduc în cele mai penibile situații, șterg cu noi pe sus și pe jos, ne distrug toate valorile și ne dovedesc că nu există dreptate și că atașamentele, de idei și obiceiuri, sunt niște îngrădiri ale minții.
     Maestrul oglindește, prin vorbe și comportament, acele trăsături de care încă suntem legați și la care ne este foarte greu să renunțăm.


     Dar noi suntem legați la nivel de idee, de afirmație, pentru că practica lipsește, e doar ipocrizie.
     Dacă copilul refuză ceva sau face ceva, care ne deranjează, înseamnă că pentru noi acel lucru e valoros dar nu-l punem în practică ci rămâne doar la nivel de dorință.

     Noi dăm sfaturi și impunem reguli pe care noi nu le respectăm. Noi suntem cei pe care-i trimitem la culcare mai devreme, îi punem să mănânce mai sănătos, îi scoatem la joacă în parc, îi certăm că stau prea mult cu ochii în electronice, le cerem să citească și să se ocupe mai mult de învățătură, îi ducem la diferite ateliere și cursuri, îi punem să vorbească corect și frumos, îi strângem în brațe atunci când plâng sau râd.

     În toate este vorba doar despre noi iar maeștrii sunt acolo doar ca să ne învețe, să șlefuiască diamantul.

     Toți suntem perfecți dar am uitat asta. Și atunci, în toată imperfecțiunea și deznădejdea noastră, vine el care ne iubește, ne zice ”mami ”sau ”tati”, ne zâmbește, ne iubește așa cum suntem, și vrea doar timpul nostru, puțină atenție.

     Noi când ne petrecem timp cu ei câștigăm viață. Noi avem nevoie de ei ca de aer.

     Iubirea coboară, mereu, de sus în jos și noi avem nevoie să iubim. Să dăruim totul pentru a câștiga viața.

     E tocmai invers de cum suntem învățați.

     Copilulul vine să ne învețe pe noi, să scoată comorile uitate pe care le avem înăuntru.

     Noi suntem perfecți și ei vin să ne reamintească asta. Noi avem puteri nebănuite și ei vor să le folosească în interesul nostru. Sufletul nostru este plin de iubire și dorință de sacrificiu și maestrul vine să le scoată din noi.

     Avem două variante mereu.

     Să acceptăm totul, să înțelegem maestrul și să urcăm la nivelul său de evoluție , să facem singuri un pas de micșorare a ego-ului dăruind, sacrificându-ne. Să învățăm iubirea necondiționată de bună voie. 

     Sau să ne opunem, să tragem pentru noi, să batem cu pumnul în masă pentru dreptatea și nevoile noastre. Să ne hrănim ego-ul.

     Și atunci vine corecția, vin situații prin care vom pierde toate atașamentele și toate lucrurile de care am tras cu dinții. Și vom plânge și vom suferi, pentru că n-am înțeles lecția, dar la sfârșit tot acolo ajungem. Facem un mic ocol.

     Că te târăști în 4 labe, jucându-te cu copilul sau că stai la capul patului toată noaptea pentru a-l îngriji, timpul e la fel.

     Tu alegi modul de învățare a lecției numai că lecția e aceeași.

     Dumnezeu știe mereu exact ce are nevoie sufletul tău pentru evoluție. 

     Unii primim un bătrânel de care trebuie să avem grijă și să-l suportăm cu toate toanele lui, alții un animăluț cu diferite probleme sau poate un partener dificil și opus atașamentelor noastre.
     Cu cât "cadoul" este mai dificil cu atât înseamnă că ego-ul nostru este mai mare,  că avem nevoie de mai mult pentru a micșora mândria. Corecția trebuie să fie abruptă,  puternică. 

     Indiferent de formă, maestrul va fi mereu acolo. 

     Iar fericirea vine atunci când îl descoperim și îl acceptăm. 

     Toate nevoile personale, toate lucrurile materiale, tot ceea ce vrem și obținem pentru noi n-au nicio valoare. Ne golesc de viață.  Golul din suflet se mărește zilnic. Tot ce tragem pentru ego mărește golul. E chiar invers. Când dai primești. Când iubești și te sacrifici se umple golul. 

     Orice viciu, dezechilibru, apare ca să umple golul sufletesc. 

     O țigară, un pahar de alcool, o farfurie plină, o pungă de haine, un obicei peste măsură este soluția noastră de a umple nevoia de iubire.  Toate lucrurile pe care le facem în exces, și care ne aduc o aparentă plăcere, sunt efectul dar nu cauza. Cauza e întotdeauna în suflet. 

     Maestrul vine să ne umple golul cu iubire dar noi, de multe ori, nu-l înțelegem, îl refuzăm, ne opunem, ne revoltăm și pierdem viață. 

     La sfârșit oricum tot acolo vom ajunge dar ne place să facem ocoluri. Unele de zeci de ani sau chiar vieți întregi. 

     Copilul este forma cea mai frumoasă de sacrificiu, cea mai bună și mai ușoară.  Este cel mai plăcut maestru. 

     Când o ființă mică și drăguță ne cere ajutorul parcă ne vine greu să refuzăm, să ne opunem.  Dar câteodată o facem. 

     Nu vrem nici măcar să ne deranjăm să-i aducem o cană cu apă sau să ne jucăm cu o minge.  Găsim soluții pentru a-l îndepărta sau pentru a-l ține ocupat, departe de noi și ego-ul nostru.  Mereu avem impresia că facem sacrificii, că dăm mai mult decât primim, că suntem niște victime, că ne jertfim pe altarul vieții. Și asta în condițiile în care avem copii sănătoși, perfect normali și fără nicio dizabilitate.

     Și atunci cei care au copii cu nevoi speciale ce-ar trebui să gândească? Că sunt supereroi? 

     E tocmai invers. 

     Cu cât copilul are nevoi mai mari, cu cât viața lui e mai dificilă și pusă sub semnul întrebării, cu atât noi suntem mai mici în ego, mai smeriți, iubim mai mult. 

     Maestrul a venit într-o formă mai deosebită tocmai pentru a ne coborâ mai mult, pentru a ne salva sufletul. 

     Când viața copilului nostru atârnă de un fir de ață și nu știi dacă mâine va fi mai bine sau mai rău, dacă ne va mai recunoaște, dacă ne va zice vreodată "mami" sau "tati" abia atunci învățăm să prețuim ce avem. 

     Când moartea e lângă noi viața capătă valoare

     Și atunci toate atașamentele cad. 

     Credeți c-o să ne mai pese dacă s-a murdărit pe bluză de mâncare când nu știm dacă mâine va mai fi? 

     Credeți c-o să-l mai certăm când o să uite să-și facă lecțiile, dacă el abia poate vorbi?

     Credeți că timpul nostru mai este valoros și nu putem să ne găsim câteva ore să ne jucăm cu el, când el nu poate nici la baie să se ducă singur? 

     Credeți că mai putem afirma că ne retragem iubirea față de el, când face ceva care ne deranjează, când iubirea noastră e , poate, singurul lucru care-l ține în viață.

     Credeți că mai putem veni cu pretenții față de el când o să ne umple zilnic fața de lacrimi? 

     Orice nemulțumire nu este adevărată, nu are nicio valoare și este doar un atașament. 

     Noi trebuie să fim plini doar de recunoștință și iubire pentru tot ceea ce trăim. 

     Nimic nu e de schimbat la cei din jur ci doar în interiorul nostru. 

     Maestrul e perfect indiferent de cerințele și nevoile sale. 

     Maestrul ne iubește și a venit să ne salveze sufletul. 

     Maestrul s-a trezit și vrea apă. E 5 dimineața dar pentru el n-are importanță ora. Nici pentru noi. 

     Și ne oprim din dorința noastră pentru a îndeplini dorința lui, și câștigăm viață. 

     Maestrul e nervos. Plânge. Plecăm după apă.

     Gânduri bune.

 



Scrisoare către o persoană în suferință

 

 

 

     Dragă F,


     În ultimile luni mi-a apărut o dorință subconștientă de a intra în contact cu tine, sub orice formă posibilă.
     Mă gândeam la un moment dat să vin în vizită ca să-ți pot da o mână de ajutor prin diferite terapii sau doar o ureche unde să-ți descarci sufletul.  Arta ascultării este un remediu incredibil de bun și încearcă, pe cât posibil, să ai oameni aproape cărora să le spui ce ai pe suflet.


     Se spune că soarta ne-o alegem dar destinul rămâne același. Iar destinul nostru este să iubim necondiționat. Practic acesta este și scopul nostru în viață. Să iubim. Putem să mergem către iubire de bunăvoie sau condiționați prin suferință dar mai devreme sau mai târziu tot acolo ajungem.
     Dumnezeu te lasă să alegi dar când ai luat-o pe un drum greșit, când te-ai dezechilibrat, el trebuie să te aducă înapoi la iubire.

     Pe copilul pe care-l iubești, cu adevărat, încerci mereu să-l povățuiesti și să l ajuți atunci când greșește. Chiar dacă câteodată ești mai dur cu el știi că e pentru binele lui, știi că altfel n-ar înțelege. Așa face și Dumnezeu cu noi.
     Cu cât ne iubește mai mult cu atât trebuie să ne mustre mai mult pentru a nu ne pierde pe drum în mocirla care ne înconjoară.

     Noi ne revoltăm la început, când apar neplăcerile, pentru că ego-ul nostru se simte rănit și nu vede binele pe care-l primește. 
     Totul este spre binele nostru pentru că nimeni nu ne vrea răul ci doar să ajungem înapoi la valorile inițiale. 


     Să ne întoarcem la iubire. 
     Să conștientizăm ce frumoasă e viața. 
     Să ne bucurăm de fiecare moment alături de cei dragi. 
     Să înțelegem c am venit aici pentru a ne hrăni sufletul, pentru a deveni mai buni. 
     Să fim recunoscători pentru ce avem. 
     Să vedem frumusețea din fiecare om din jurul nostru și să i acceptăm așa cum sunt. 

     Oamenii cei mai apropiați ne vor provoca întotdeauna cele mai mari suferințe dar asta din cauza atașamentului nostru, nesănătos, față de ei. 

     Omul care-ți provoacă cea mai mare durere este de fapt cel mai bun medicament.  El scoate din tine toate acele lucruri care nu sunt încă rezolvare, scoate tot, până rămâi doar iubire necondiționată. 

 

     Putem să ne împotrivim o vreme, sa ne revoltăm dar tot acolo ajungem.  Noi nu ne întoarcem ”fața către Dumnezeu” decât  când avem probleme și atunci ele trebuie să vină. 
     Când zic
"fața către Dumnezeu" nu mă refer la a merge toată ziua la biserică, la a sta în genunchi și a te ruga la un bătrân îmbrăcat în alb, din cer. 
     
"Fața către Dumnezeu " înseamnă să te porți smerit, cu recunoștință pentru ce ai, să ajuți oamenii din jurul tău fără să vrei nimic înapoi, să te
sacrifici pentru binele celuilalt, să iubești oamenii, să ți limitezi nevoile și pornirile materiale și să faci lucruri benefice sufletului. 

    Noi când plecăm din această lume nu luăm nimic. Așa cum am venit, goi și fără nicio proprietate, la fel ne întoarcem.  Singurele lucruri pe care le ducem cu noi sunt faptele pe care le am făcut, bune sau mai puțin bune. 

     E important să fii mereu acolo unde e nevoie de tine, unde te trimite Dumnezeu, nu acolo unde vrea ego-ul tău să meargă. 

     Rolul pe care îl primim de la Dumnezeu s ar putea sa nu ne placa mereu, sa nu fie exact ce am sperat noi dar trebuie sa l jucăm cât putem de bine. 
 

     Noi primim energie atunci când facem lucruri pentru ceilalți, când ajutăm și facem fapte bune, când cedăm "eu" pentru cel de lângă. 

     Și mereu o să apară oportunități când ceilalți ne vor cere ajutorul trebuie doar să fim atenți la mesajele care vin de la Dumnezeu. 

     Toți oamenii sunt Dumnezeu sub o altă formă, care vine să ne învețe ceva. 

     Cartea pe care ți-am trimis-o a ajutat foarte mulți oameni să treacă cu bine, cu înțelegere, peste momentele dificile din viață. 

     După ce o citești, vezi și simți lumea cu alți ochi. 
 

     Sufletul nostru în fiecare noapte își aduce aminte de misiunea pentru care a venit, de ce trebuie să îndure atâtea lucruri. 

     Iar dimineața e frumoasă și plină de energie pozitivă pentru că știm că totul o să fie bine. 

     Te iubim și îți transmitem toate gândurile noastre bune. 

 



Ecuanim

 

 

Tu n-ai venit pe lume să critici sau să judeci

Tu n-ai venit aici să lauzi sau să vindeci

Tu n-ai venit să-mparți în rău și nici în bine 

Tu știi că e perfect, indiferent ce vine.

 

Tu n-ai venit aici să te lipești de semeni

Tu n-ai venit pentru mâncare și pomeni

Tu n-ai venit să suferi și să plângi

Tu ești perfect, n-ai ce să strângi.

 

 

Tu n-ai venit aici să mori pentru dreptate

Tu n-ai venit să cureți nicio răutate

Tu n-ai venit  să-ți faci griji și nervi

Tu ești perfect, tu doar observi.

 

Tu n-ai venit s-aduni obiecte pentru tine

Tu n-ai venit să dai orice si la oricine

Tu n-ai venit aici să-ți cauți fericirea

Tu ești perfect, în tine e iubirea.

 



Educația părinților = educația copiilor (partea I)

 

 

     S. N. Lazarev susținea, în 6 volume ale sale, că nu există decât educația părinților.

     Copilul, indiferent cum este, vine să ne învețe ceva iar noi trebuie să-l acceptăm și să-l iubim necondiționat.

     El vine să ne salveze, să ne întoarcă pe cale, să prețuim din nou singura parte din noi care contează, singurul lucru care rămâne dintr-o lume atât de efemeră, adică sufletul.

     Copiii sunt trimiși "să scoată dracii din tine". Să-ți dea jos toate straturile ego-ului până când rămâi doar iubire necondiționată.

     La noi, încă, nu există o educație a părinților iar fără ea nu poți avea copii sănătoși.

     Dacă nu reușești, tu ca părinte, să te schimbi în bine, din toate punctele de vedere, nici copilul tău n-o s-o facă.

     Se spune că el, copilul este oglinda părintelui.

     Că el este o proiecție a noastră.

     Că exprimă în exterior ceea ce suntem noi în interior.

     Deci mereu când suntem nemulțumiți de ei înseamă că suntem nemulțumiți de propriul nostru caracter.

     Educația corectă trebuie făcută prin iubire, prin acceptare și prin înțelegere dar ca să le poți da mai departe ele trebuie să existe deja în tine.

     Nu poți ajuta pe nimeni dacă tu ești stricat.

     Noi înjurăm, bem, fumăm, mâncăm nesănătos deoarece avem problemele noastre. Avem dezechilibre și suferințe emoționale.

     Dar copilului nu-i spunem asta, nu ne recunoaștem slăbiciunile, nu ne arătăm vulnerabilitatea ca să ne poată înțelege cu adevărat.

     Noi le spunem că ei n-au voie, că ei sunt prea mici, că doar o gură, că doar de data asta, că doar după ce pleacă mami.
     Noi nu le spunem adevărul.

     Nu le spunem că problema e la noi și acel comportament e greșit, e toxic, e un viciu pornit din propriile noastre suferințe.

     Iar când ajung mai mari și independenți vor face exact ce am făcut și noi. Pentru că acum au voie și nimeni nu-i poate opri.

     Educația părinților înseamnă în primul rând să fii corect cu tine, să te accepți exact așa cum ești, în acea clipă, și să lucrezi mereu la schimbarea ta în bine.

     Ei ne văd, ne observă, și ne imită comportamentul din toate punctele de vedere.

     Toate teoriile noaste n-au nicio valoare dacă nu există aplicabilitate în fața lor și credință în suflet. Pentru că ei ne văd exact așa cum suntem, și la interior și la exterior, și nu-i putem păcăli niciodată.

 

     Cel mai frumos cadou, pe care-l primesc în fiecare zi de la Dumnezeu, este sănătatea copiilor mei.

     Câteodată, însă, devin obraznic și uit asta.

     Mă enervez și mă supăr pe ei din tot felul de găinarii când, de fapt, problema pornește din interiorul meu.

    Eu sunt cel care am nevoie de corecție, de echilibrare și ei doar îmi arată drumul greșit pe care am luat-o.

    Mă trag, efectiv, înapoi pe calea cea bună.

    De cele mai multe ori înțeleg și mă opresc din atitudinea greșită pe care am luat-o.

    Dar când n-o fac e nevoie de mai mult.

    Și atunci ori unul dintre ei pățește ceva și redevin imediat doar iubire necondiționată ori îmi apare în cale un copil care chiar are probleme.

    Și atunci mă simt mic de tot și mă întorc imediat la ei, cu coada între picioare, pentru că înțeleg.

    Dacă copilul tău nu are vreo problemă, o problemă adevărată, care să nu te lase noaptea să dormi, care să te facă să-i porți mereu de grijă și să nu știi exact cum va fi mâine, dacă va mai fi, mai bine taci.

    Taci din gură cu orice nemulțumire, strânge-l în brațe și iubește-l, că e doar un copil normal.

    Dacă copilul tău nu are o afecțiune adevărată înseamnă că tu ești cel cu probleme și el este medicamentul pe care nu-l accepți, încă.

    La Centru educațional Honeybunny vor exista cursuri de educație pentru părinți pentru că doar așa putem schimba generațiile viitoare ca lumea să devină unloc mai bun.

    Iar pentru cei care au lupte adevărate de dat, care au copii cu adevărate probleme, va exista mereu o ușă deschisă din toate punctele de vedere.

 

     Fie ca toate ființele din Univers, vizibile și invizibile, să fie fericite, să scape de suferința lor.

 



Cum am trăit 10 zile de tăcere nobilă – curs de meditație Vipassana

 

 

     Ideea de a participa la acest curs mi-a apărut în minte acum 2 ani când o cunoștință ne-a povestit cum a fost și a trăit el această experiență.

     Din ce am înțeles atunci, la prima vedere cum se spune, trebuia ca timp de 10 zile să nu vorbești, să nu scrii, să nu citești, să nu nimic. Suna foarte provocator.

     El, personal, ne spusese că după câteva zile mintea deja începuse să-i creeze tot felul de povești despre ceilalți participanți, le dăduse nume și le făcuse o întreagă poveste construită doar pe aspectul fizic și modul de comportament.

     Un alt prieten povestise cum după 3 zile mintea îi spunea clar că familia avusese un accidente și trebuia neapărat să plece de acolo și să se ducă acasă.

     Alte persoane pe care le cunosc participaseră dar abandonaseră după câteva zile.

     Cu toate aceste informații , am zis că trebuie să încerc și eu că doar n-o să fie mai greu decât să alergi la maraton sau să ți post negru doar cu lichide timp de 40 de zile.

     Măcar aici îți dădeau de mâncare.

     Anul trecut am descoperit siteul meditație.ro , am citit instrucțiunile , am văzut programul care părea destul de înspăimântător , am văzut pozele care erau superbe, am citit despre liniștea nobilă care suna grozav și m-am hotărât să merg.

     Perioada de înscriere pentru cursuri a căzut destul de nepotrivit în 2018 iar Felix era foarte mic și n-am vrut să-l las fără mine atâtea zile, mai exact nu eram destul de hotărât, așa c-am așteptat până anul acesta.

     Trebuiau să se alinieze planetele . Să vină clipa.

     Primul curs pentru începători se ținea anul acesta în perioada 15 martie – 25 martie.

     Chiar în ianuarie Laura a plecat în Lisabona pentru o săptămână și atunci mi-am făcut și eu curaj să mă înscriu la curs. 

     N-a fost ceva de genul : ”pleci tu și mă lași singur cu copiii lasă că plec și eu” ci mai degrabă a fost un impuls pentru a mă detașa de anumite blocaje și frici.

     Să înțeleg că nimeni nu este indispensabil, că viața merge înainte și fără tine și se vor găsi soluții pentru toate lucrurile trebuie doar să crezi în asta. Era o abandonare a controlului vieții tale și a celorlalți din jur.

    De fapt, inițial, crezi că ceilalți sunt dependenți de tine și c-o să fie sfârșitul lumii dacă tu dispari dar cu timpul realizezi că este exact invers.

    Tu ai nevoie de ei.

    Tu-ți iei energia prin lucrurile pe care le faci pentru ceilalți iar ei își duc viața normală și în lipsa ta. Viața merge înainte.

     Pe 28 ianuarie le-am scris celor de la Centru că vreau să mă înscriu iar în aceeași zi am primit confirmarea cu mențiunea ca pe 5-6 martie să le spun 100% dacă ajung.

     Acesta este mesajul cu ultimele instrucțiuni pe care le-am primit înainte să plec spre ei :

     ”Buna seara,

     Sunteti binevenit la curs.
     Daca veniti cu trenul, va trebui sa calatoriti cu trenul de noapte – acceleratul 1821, ce pleaca la 23:40 din Bucuresti si ajunge in Deva la 8:16, astfel incat sa ajungeti in Brad pe 15 martie, pana la ora 10:45.
     Cand iesiti din gara din Deva, in stanga este autogara. Veti veni spre Brad cu cursa de la ora 10. Calatoria dureaza aprox 45 minute. Coborati in autogara din Brad (ultima statie). Va vom astepta la autobuz pentru a va redirectiona spre cursa de Dumbrava de Jos. De acolo veti merge cu noi pana la Centru.
     Daca ajungeti in Brad mai devreme, ne gasiti vis-a-vis de autogara, in parcarea magazinului LIDL. Vom fi la masina (un Ford Tranzit alb cu dungi rosii cu nr. HD-31-VIP).
     Sa aveti la d-voastra nr. nostru de contact: 0729-087791.
     Cursul se termina pe 25 martie, in jurul orei 9 dimineata.

     Mancarea o asiguram noi (lactovegetariana).
     Cazarea se face in case taranesti, separat femei de barbati, cate 6-8 persoane in camera. Paturile sunt din lemn. Daca sunteti sensibil, puteti sa va aduceti o pernuta si cearceaf. Daca nu, un sac de dormit e perfect. Noi va dam 2-3 pături.
     Sa aveti si cele necesare igienei personale (prosop, sapun…). Si mai multe schimburi daca nu doriti sa spalati (la mana).
     Daca va ploua mult, este posibil sa fie noroi in unele locuri – este indicat sa veniti cu incaltaminte mai uzata sau cu bocanci sau cizme.
     La noi e zona de munte. Sa aveti la d-voastra si haine mai groase (1-2 pulovere). E martie – ar putea fi 20°C dar s-ar putea sa si ninga…

    Va aducem la cunostinta ca nu se percepe o taxa fixa pentru cazare sau masa si nici pentru invatatura primita. Cu toate acestea, cursurile sunt finantate exclusiv prin donatii de la persoane care au urmat cel putin un curs de Vipassana. Va rugam asadar ca dupa terminarea stagiului, sa faceti o donatie dupa posibilitatile dumneavoastra, avand ca baza acest gand curat:         "Fiindca cineva a donat pentru a contribui la cheltuielile cursului meu, as vrea acum sa donez si eu ceva pentru a contribui la cursul altora". Nu exista o suma minima recomandata. Va multumim!

   Daca mai aveti intrebari, contactati-ne.
   Va rog sa aveti obligatoriu la d-voastra un act de identitate.

   Va asteptam cu drag,
   Leonardo ” 

 

     Toți cei din jurul meu au fost foarte înțelegători cu această plecare și m-au susținut.

     Cel mai important rol l-a avut Laura care m-a încurajat și mi-a oferit încrederea c-o să fie bine cu toți copiii, c-o să-și modifice programul supra-aglomerat și o să folosească această plecare a mea ca un moment bun de reconectare cu puișorii ei.

E un paradox și cu copiii ăștia. Pe de o parte ți-e teamă să rămâi singur cu ei mai multe zile dar și fără ei te simți și mai oribil. Odată ce i-ai făcut te bântuie toată viața 🙂 

     Ca de obicei, înainte de orice nebunie, ultima persoană pe care o anunț este mama mea pentru că nu vreau s-o sperii sau s-o rănesc pentru că ea este mama și ca orice mamă, tot timpul, își face griji pentru copilul ei. 

     În timpul postului negru, când deja slăbisem destul de mult și arătam rău, mă ruga să mă opresc pentru că-i era frică pentru sănătatea mea. O mamă bună stă toată viața cu gândul la binele tău.

     Și acum mi-a zis să stau acolo 2-3 zile și după să mă întorc acasă.

 

     Pe 14 martie la ora 23:40 trenul a părăsit Gara de Nord cu destinația Deva. 

     Înainte de pornirea lui am avut un moment de film, de despărțire emoționantă, în care ne-am strâns în brațe cât am putut noi de bine , ne-am sărutat și ne-am luat la revedere de simțeam că plec la război și era cu semnul întrebării dacă o să-mi mai văd vreodată familia.

     Urmau 9 ore de călătorie plictisitoare de noapte ,cu somn și citit, cum plănuisem eu.

     Luasem biletul cu câteva zile înainte ,90 de ron la clasa a 2 a cu loc, și când casierița mi-a zis ce loc bun la geam, într-un compartiment liber, mi-a găsit am râs puțin. 

    Două lucruri mi-au trecut instantaneu prin cap : ce contează locul la geam dacă mergem noaptea și cine merge la Deva în mijlocul săptămânii ?

    Dar, surpriză, trenul era plin, om lângă om.

    N-o să folosesc numele celor cu care am participat la curs pentru că experiența fiecăruia este unica și rămâne să și-o exprime fiecare dacă simte nevoia de așa ceva.

    Din cele 4 locuri ale compartimentului, două, cele din fața mea, erau ocupate de un tip și-o tipă foarte sociabili și prietenoși . 

    Cred că ne-am dat seama imediat unii de alți că mergem în același loc după cărțile pe care le citeam dar am preferat să nu intrăm peste intimitatea celuilalt prea mult . Nu era încă momentul.

    Logic că locul meu de la geam era ocupat dar m-am lăsat în voia Universului , până la urmă nefiind chiar așa un mare beneficiu, iar ca răsplată pentru abordarea mea pașnică tânărul care îl ocupa a coborât după câteva stații.            Acum cu două locuri altfel stă treaba . Dormi mai bine de te dor doar jumătate dintre organe.

    Cu cât ne apropiam de Deva cu atât în vagon rămâneau numai persoane pe care le vedeai după aspectul fizic și alte indicii că mergeau în același loc.

   Când am ajuns, împreună cu cei doi prieteni de compartiment, ne-am dus la Mc-ul de lângă gară să ne odihnim puțin până la plecarea următoarei curse spre Bran.

   Am făcut un small talk ca să ne cunoaștem mai bine iar la ieșire am dat peste încă o fată care mergea în aceeași locație.

   Era clar că în autocarul care pleca la 10:00 trebuia să descoperim personaje noi.

   Cam cu 10 minute înainte să ajungem , una dintre fetele din autocar a fost sunată de la Centru ca să ne identifice pe toți care veneam atunci.

    Eram vreo 12-15 persoane. Părea un scenariu de film horror în care se adună un grup de tineri într-o locație pentru a începe să moară câte unu, într-o ordine aleatoare.

   Deja îmi imaginam în ce direcție o iau lucrurile și ce experimente fac ăia acolo.

   În autogară se strânseseră deja un număr destul de mare de persoane veniți de prin alte colțuri ale țării sau cu mașinile personale. 

   Înainte de a porni spre Dumbrava de Sus ne-au identificat , ne-au aruncat bagajele într-o dubă și ne-am împărțit în mașinile disponibile.

   Distanța nu este chiar atât de mică , sunt peste 20 de km, și nu se poate ajunge decât cu mașina personală sau taxiul.

    Pentru a ajunge la Centru, care se află chiar în vârful unui deal, mai trebuie mers încă 10-15 minute pentru că drumul este impracticabil transportului în comun. Deci noi am făcut o mică drumeție, utilă pentru că am apucat să ne cunoaștem puțin , iar bagajele ne-au fost suite cu tractorul.

    Acolo ne-am adunat toți în sala în care se servește masa și, după ce am citit regulile de participare, am completat un chestionar. cu datele personale, că suntem de acord cu termenii și condițiile impuse.

  Apoi, ca la aeroport , a început verificarea bagajelor și eliminarea tuturor obiectelor care ne puteau distrage de la meditație. 

    Am predat telefonul, cartea, kindle-ul, brățările, crucea de la gât, obiectele pe care le primisem de la băieți ca să-mi reamintesc de ei. Toate au fost puse într-un sac negru de gunoi , sigilat la cap și etichetat cu numele meu.

    În orice minte conspiraționistă poate înflori idea că vor să-ți ia toate artefactele ca să nu te mai poți apăra și să-ți spele creierul mai ușor. 🙂

   Mi-am păstrat verigheta și portofelul unde spre norocul meu abia pusesem o poză cu familia, poză la care m-am uitat cel puțin o dată pe zi în toată această perioadă de izolare psihică.

     La fel și toată mâncarea pe care o aveam la mine, adică mai exact un mix de nucifere și o pungă de curmale, a trebuit să le-o predau urmând să-mi fie adusă la următoarea masă. Bine n-am știut atunci că doar la următoarea masa însemna chiar doar la următoarea masa iar apoi nu le-am mai văzut.

     Bine de știut : Nu vă luați la voi mâncare multă sau dacă vă treziți că aveți la voi tot felul de prostioare dacă nu sunt perisabile le puteți pune în pungă cu celelalte obiecte și le primiți la sfârșit. Dacă sunt perisabile atunci le puteți împărți celorlalți cursanți la sosire sau la prima masă.

    Unul din lucrurile primele lucruri pe care le-am observat la cei de acolo e că purtau brățări și coronițe plasmatice iar într-un articol viitor o să prezint toate accese dispozitive plasmatice pe care le au și le distribuie.

    După curățarea bagajelor de tentații a urmat o prezentare a locului : toalete, duș, loc de spălat pe mâini, perimetru de explorat natura pe dealurile de prin jur iar apoi am fost repartizați în camere.

    Camerele destul de spațioase cu minimul necesar : un cuier, o sobă pe lemne și paturi supraetajate.

   Paturile din lemn erau acoperite doar de o pătură foarte subțire și mai primeai încă două păturici, calde și pufoase , pentru învelit.

   Am ascultat sfatul lor și mi-am luat un sac de dormit de la Decathlon care a fost excelent , iar o pătură am folosit-o ca saltea.

    Bine de știut : Să vă luați neapărat sac de dormit că vă scapă de multe probleme, și una dintre pături s-o luați cu voi în sala de meditație pentru că acolo este mai frig plus că vă ajută la menținerea unei poziții mai fixe.

     În ziua respectivă doar am fost lăsați să ne odihnim, după drum, câteva ore iar apoi am fost chemați la masa de prânz ( mămăligă cu fasole și murături) și de seară ( ceai de busuioc cu pâine de casă cu maia (puteai să mănânci la infinit) și gem de prune).

    După masă ne-a fost ținută o cuvântare de introducere de către domnul Adi Ardelean, cel care din 1996 a înființat centrul , un personaj foarte interesant și captivant ca orice lider bun.

     O combinație între un pastor adventist, Vitalstatistix (căpetenia galilor din Asterix și Obelix – chiar avea o figurină de pluș cu Obelix lângă locul său de meditat, figurină care mi-a dat în multe zile puterea să rând când mă simțeam copleșit de oboseală psihică)  și Osho.

                                                 

 

 

     Apoi, de a doua zi, a început programul după orarul prestabilit.

    Primele 3-4 zile au fost foarte dificile pentru că erai trezit în fiecare dimineața la ora 4:30, iar la 5:00 erai așteptat în sala de meditație.

    Deșteptarea era dată cu un clopot care te scula și din morți iar cu câteva minute înainte de intrarea în sală , responsabilul pentru prezența noastră, la timp, venea cu un clopoțel mic care ne-a rămas întipărit în suflet.

    Și acum dacă aud un clopoțel sunând pe undeva îmi vine să mă îmbrac și să ies pe ușă că trebuie să ajung la ora de meditat.

   Așa pățeam cu plânsul de copil pe care , după un timp, îl auzeai permanent chiar și când el nu exista. O traumă emoțională.

   Meditația n-a fost deloc cum mă gândeam eu c-o să fie.

   N-a existat nicio sugestie de nimic să zici că vor să-ți bage ceva în cap, nicio mantră , nicio nimic.

    Inițial, în primele ore, erai ghidat să încerci să-ți păstrezi atenția asupra respirației , ea fiind un lucru natural pe care-l facem fără intervenția noastră, și să rămâi conectat la prezent.

    Ceea ce a fost incredibil de greu.

    Gândurile zboară în trecut și în viitor fără să te poți apăra de ele. 

    De reținut : Este foarte sănătos să rămâi fără gânduri, pe cât posibil, pentru că ele vin cu dorințe, cu ego, adică cu suferință.

     Gândurile te deconectează de la prezent și uiți să trăiești clipa , singura care există de altfel.

    Sportul este foarte sănătos pentru că te scapă de gânduri așa că atunci când te simți epuizat psihic, atacat de gânduri negre, du-te și aleargă până cazi lat.

    Cred că în primele zile mi-au trecut prin cap toate gândurile posibile și probabile.

    Mi-au ieșit la iveală toate fricile , toate problemele din trecut sau din viitor, tot felul de idei , mi-au venit în minte toți oamenii apropiați dar și cei la care nu m-am mai gândit de foarte mult timp.

    Fiecare membru al familiei a murit cel puțin o dată pe zi iar Laura murea de câteva ori chiar. De regulă în accident de mașină.

    Felix făcuse varicelă și îi dăduseră și un antibiotic ceva.

    Este incredibil de greu să stai 10 ore pe zi , cu ochii închiși, doar tu și gândurile tale.

     A fost ca o detoxifiere brutală când treci de la ”Smart menu” , în mall, la post negru și rugăciune, în pustiu.

   Prea mult. Prea brusc.

    Aici , în societate, eram permanent în alergătură, tot timpul cineva având nevoie de ajutorul meu iar acolo erai imobilizat, obligat să nu faci nimic.

   Abia trecând printr-o asemenea experiență am realizat că mintea, creierul, este cel mai mare consumator de energie.

    Când auzeam că la o partidă de șah pierzi un număr enorm de calorii mi se părea ușor exagerat că doar stai cu fundul jos pe un scaun și muți niște piese.

   Acum am simțit pe pielea mea ce înseamnă ca creierul să-ți lucreze permanent.  După 10 ore de mediat mă simțeam epuizat, cădeam seara la culcarea ca sacul iar după câteva zile îmi apăruse senzația reală de foame.

   Foame reală nu mai experimentasem de ani de zile pentru că corpul a știut mereu să-și ia energia din alte activități, din interacțiunea umană dar acum a fost nevoit să apeleze la cea mai de jos formă de alimentare , cea prin hrană.

   Am avut noroc cu soarele care ne-a încărcat energetic în multe zile, cu pământul pe care am mers în picioarele goale și cu copacii pe care i-am atins și îmbrățișat.

    Natura este o sursă inepuizabilă de energie pozitivă.

                              

 

     De reținut : Copiii fericiți nu au nevoie de mâncare , uită de masă, uită de orice , pentru că se încarcă cu energie din ceea ce fac. Când ești mic părinții aleargă după tine să te duci la masă iar când ajungi adult mâncarea e principala ta preocupare.

    Pentru c-ai uitat să trăiești, pentru că tot ceea ce faci zilnic nu-ți aduce nicio satisfacție sufletească, pentru că sufletul nu primește energie.

   Toate viciile apar ca să umple golul lăsat de lipsa activităților pozitive, activități care să te încarce.

    Voluntariatul și faptele bune făcute fără niciun câștig sau interes sunt cele mai bune surse de energie pură pentru suflet. Cele care trezesc emoții în tine.

 

    Mă simțeam efectiv ca un bătrân ieșit la pensie de care nimeni nu mai are nevoie, ca un copil abandonat într-un cămin . 

    Când nimeni nu mai vrea nimic de la tine, când nu mai ești util celorlalți , tu mori.

    Vedeam și la ceilalți colegi de curs cum căutau să facă fapte bune pentru a primi puțină energie.

   Se așternea o liniște și o frumusețe în comportamentul nostru.

    Eram calmi, blânzi și buni unii cu alții. Încercai să lași pe celălalt mereu în față, să cedezi ceva , să cauți orice formă mică prin care să capeți puțină energie prin punerea celuilalt mai presus de tine.

   Aveai voie să vorbești cu cei de acolo , să-ți exprimi orice nemulțumire sau nelămurire.

    În aceste 10 zile de tăcere nobilă cel mai mult am vorbit cu băiatul de la bucătărie , care ne servea, încercând să aflu mai multe despre ingredientele folosite în prepararea diferitelor mâncăruri pe care le primeam.

   El era personajul cel mai vesel dintre toți de acolo. Era atât de fericit și mulțumit că poate să ne servească. Punea mâncarea în castroane cu atenție și migală de parcă-și hrănea proprii copii.

   Și eram 30 de băieți pe care trebuia să-i servească după care mânca și el.

    Cei de acolo, cât și cursanții mai vechi, încercau mereu să rămână ultimii serviți, să cedeze ceva, de parcă știau că așa îți iei energie.

   Să zici mulțumesc după ce erai servit sau la sfârșitul mesei era o șmecherie bună să mai câștigi puțin pentru suflet.

   Celelalte personaje cu care interacționam puțin erau domnul Clopoțel care era responsabil cu trezitul și cu adunatul nostru , din pauze, la sala de meditație și încă un băiat, mai vechi acolo, care ne pregătea soba, ne ajuta cu orice problemă, nelămurire sau dacă încălcam regulamentul în vreun fel. Dar foarte calm și subtil.

   Domnul Clopoțel era ca un cioban care trebuie să-și adune oile. Permanent atent să nu lipsească nimeni.

    După câteva zile ajungeai să ai o mică aversiune față de el , dar nu de el ca om ci de lucru cu care-l asociai.

   Deja zâmbeam, între noi, când venea să ne cheme sau când abia te așezai în pat să te odihnești puțin și auzeai cum sună clopoțelul.

   În cele 10 zile de tăcere l-am perceput ca pe cel mai trist om de acolo dar , de fapt , își juca foarte bine rolul. 

   Toți cursanții vechi păreau foarte serioși și ursuzi dar doar intraseră foarte bine în pielea personajelor. Erau detașați de toți și toate și se concentrau pe meditație respectând cu sfințenie regulamentul.

   La sfârșit, în a 10 zi, când de la ora 9:00 am fost lăsați să discutăm între noi am descoperit cu totul alte personaje.

   În tot acest timp , mintea ta își creează o imagine proprie a fiecăruia, din gesturi din aspectul fizic, din toate informațiile pe care le poate aduna.

    Este incredibil de frumos când ajungi să-i descoperi, să-i cunoști și să-ți dai seama că sunt total diferiți de ceea ce-ți imaginasei tu.

    Am fost în total 30 de băieți și 20 de fete.

 

     Din cei 30 de băieți 4 au abandonat pe drum câte unul la fiecare două zile : 2, 4, 6, 8.

     Fiecare dintre ei avea povestea lui fascinantă și după astea 10 zile de tăcut era atât de frumos și plăcut să-l asculți pe fiecare cu poveștile lui de viață.

     Interesant a fost că creierul, în toate zilele, fără excepție, îți continua și în somn multe dintre gândurile rumegate ziua. Deși cădeai rupt de oboseală și adormeai imediat visai foarte mult.

     Dar nu era un somn obositor și agitat ci liniștit și plăcut.

     În ultima seara, când pe parcursul zilei n-am mai avut decât 2 ore de meditație, dimineața și seara, iar în rest am stat de vorbă cu toți ceilalți participanți și am făcut câteva activități fizice mintea a devenit foarte agitată de la atâta informație primită încât n-am mai putut să dorm.

    Când eram doar eu și gândurile mele era liniște și pace dar după ce a început vorbăraia m-am încărcat practic cu toate poveștile ascultate, cu o stare de agitație.

     Majoritatea celor veniți de acolo ori fuseseră trimiși de alți prieteni ori erau persoane care căutau mereu alte și alte experiențe deosebite.  

     Dar simțeai că ai ce învăța de la fiecare pentru că erau oameni buni, oameni frumoși.

     După ce s-a terminat cursul , toți cursanții mai vechi și care fuseseră repartizați câte 1-2 cu noi în camere pentru a ne ține sub observație, într-o oarecare măsură, s-au transformat din persoane reci și ursuze în niște oameni tot un zâmbet.

    Până și domnul Clopoțel, pe care-l consideram cel mai trist om din zonă, era vesel și haios.

    Am înțeles atunci, dar și în alte momente de pe parcursul meditației, ce înseamnă să ajungi un meditator puternic care nu mai reacționează la nimic din jurul său ci rămâne echidistant , un simplu observator la reacțiile celorlalți.

    Cele mai interesante personaje erau cursanții străini.

     Era un tip din California care umbla permanent cu o bască și zâmbea ori de câte ori ne încrucișam privirile. Avea cioc și mustăcioară , se plimba liniștit pe dealuri și făcea tot felul de lucrări din obiectele găsite pe jos. Părea un personaj boem.

     El dormea cu mine în cameră și avea patul chiar lângă întrerupător iar seara înainte să stingă lumina se uita la toată lumea și zâmbea așa de parcă-ți spunea ”Noapte bună”.

    Comunicarea non-verbală transmite câteodată mult mai multe și mult mai adânc.

    O altă persoană deosebită era un băiat nordic care călătorea de câțiva ani prin lume, fusese și la Cluj, la București și România i se părea un loc superb cu oameni minunați.

    Asta a fost una dintre observațiile tuturor străinilor : ”România e un loc minunat !”

                                    

 

    Cârcotașii vor spune că  ”- Da e minunat pentru ei că sunt turiști și nu se lovesc de sistemul românesc și de viața și problemele adevărate ale unui localnic.”

    Dar frumusețea este că toți acești oameni călătoriseră prin foarte multe țări și totuși , la sfârșit, au rămas cu impresia că România are cei mai frumoși oameni.

    Aveam în cameră și un grec care era la al 6 lea curs. Zicea că-i place foarte mult și că după terminarea celor 10 zile mai stă , de obicei, încă vreo 2 săptămâni primind cazare și mâncare gratis în schimbul câtorva activități fizice , de regulă, în agricultură.

     Când i-am zis cu ce mă ocup a avut o reacție așa haioasă : – Tu știi câți bani am cheltuit eu pe masaje ? Sunt cel mai mare fan al masajelor.”

     A rămas ca atunci când trece prin București să ne vedem la o terapie.

    Cel mai interesant personaj rămâne totuși un puști neamț de 16 ani care venise acolo cu proiectul său de clasa a 11 a . Aveau ca temă ca timp de o lună de zile să trăiască într-o comunitate din Europa unde să-și câștige existența doar prin muncă fără să se folosească de bani.

     Ce școală se face și în Germania.

    Ultimele două opțiuni erau România sau Ungaria dar până la urmă a ales să vină la noi pentru că auzise multe lucruri frumoase despre acest Centru de la Dumbrava de Sus.

     Fiind în creștere el la fiecare masă cerea porție dublă și mânca tot cu așa multă plăcere.

    L-am întrebat dacă știa exact ce mănâncă, ca ingrediente, și nu prea avea habar dar i se părea delicioasă toată mâncarea.

    Prin interacțiunea cu toți acești oameni am realizat că nu există bariere de niciun fel între noi, că suntem doar o mare familie , că Pământul este un corp iar noi organele sale .

     Toate blocajele de religie , culoare etc sunt invenții pentru dezbinarea noastră.

     Divide et impera.

   E un sentiment minunat când realizezi că suntem toți la fel, că putem râde și glumi , că putem plânge și suferii alături de oameni din orice colț al lumii. 

    Cum spunea Marius Ghidel în ultima sa carte : ”Pe lumea aceasta nu există decât doi oameni. Tu și Dumnezeu. El este ascuns în spatele fiecărui om pe care-l întâlnești și vine să te învețe ceva. Câteodată așa mai dur, altădată cu blândețe dar mereu spre binele tău.”  

 

      Alimentația

     Masa se lua doar în sala de mese unde, pe mijloc, puseseră o cortină pentru a despărți zona noastră de cea a fetelor. Practic interacțiunea cu persoane de sex opus trebuia limitată la maxim pentru a nu fi distras din călătoria ta spirituală, mai ales că veniseră și 4-5 cupluri.

     Tot ceea ce am mâncat în aceste 11 zile a fost preparat din alimente produse acolo ,cu mici excepții. Mâncarea a fost 100% gătită, proaspăt făcută de la o masă la alta, simplă fără condimente, încărcată cu iubire și drag de oameni.

     Eu, fiind învățat să mănânc multe crudități, am avut un mic disconfort iar în ultimele zile chiar începusem să visez după niște fructe proaspete.  

    Prima masă se servea între 6:30 și 8:00. Destul de devreme pentru mine care abia după ora 11:00 sunt obișnuit să consum ceva solid.

    În fiecare dimineața se servea un ceai fierbinte făcut din plante locale : salvie, busuioc, rozmarin, mentă. Câteodată erau îndulcite cu sirop de măceșe sau sirop de muguri de brad.

    Lângă ceai primeai două- trei felii de pâine ( era o pâine, făcută cu maia, de puteai s-o mănânci goală la infinit și înapoi) cu o porție de zacuscă de legume și gem de prune sau caise. 

    Pe lângă gemul standard într-o dimineața a fost o cremă de brânză, gen almette, în alta un pateu de linte și o ciudățenie cu arpacaș ca o colivă.

    Masa principală a zilei se servea între 11.00 și 13:00 și era întotdeauna formată din două feluri de mâncare.

    Obligatoriu exista o supă sau o ciorbă, toate fiind de legume. Variația aici era destul de mare și în fiecare zi era ceva nou. De sfeclă roșie, de cartof mov, de mazăre , de linte roșie etc toate îmbogățite cu morcovi, păstârnac, pătrunjel și alte legume.

     Se punea mult accentul pe proteină vegetală adică obligatoriu exista o linte, un năut, o mazăre, o fasole , soia . 

    Felul doi era compus dintr-o mâncare de proteină vegetală cu diferite murături sau mămăligă , varză, paste cu diferite sosuri, mâncare de cartofi și alte feluri simple dar gustoase.

    Masa de seară sau ceaiul cum era trecut în program se servea ca în Anglia adică de la 17:00 la 18:00.

    Aici primeam un ceai de diferite sortimente iar mâncarea era aceeași în fiecare zi adică o fiertură de cereale. Adi ne spusese la începutul cursului că a făcut rost de Triticale ( o cereală hybrid de grâu și secară) care este o sursă excelentă de proteină vegetală, că are mai puțin gluten decât celelalte , având un aport bun de fosfor, magneziu și mangan și conținând tot complexul de vitamine B.

    Până la urmă fiind și o sursă ieftină de hrănire, calitate – preț, pentru că nu e chiar așa ușor să hrănești un număr de 50 de oaspeți, zilnic cu 3 mese.

   Exista o măsuță pe care permanent stăteau siropuri, zeamă de varză , sare și uleiuri.

    Aici am văzut și gustat pentru prima oară ulei de nucă.

    Fiecare era servit cu câte porții dorea și putea schimba alimentele în funcție de disponibilitate.

    De exemplu eu după 7 zile de mâncat fiertură de cereale (triticale) mă săturasem chiar dacă mă împac bine cu coliva.

    Așa că în ultimele 2 zile l-am rugat pe băiatul de la bucătărie să mă servească cu pâine de aceea bună și cu diferitele gemuri pe care le aveau.

   În ultima zi ,dimineața , înainte de plecare am fost serviți cu un amestec de cereale, stafide, lapte pe care puteai să pui siropuri, gem și dulceață.

   Practic îndulcitorii aceștia erau utilizați la fiecare masă.

   Per total mâncarea a fost ok dar pentru mine ideal era și cu ceva crudități.

   Am înțeles că și la cursurile din vară tot mâncare gătită se servește deci n-aveți mai mult  noroc nici voi.

   După 6 zile m-am constipat, eu care nu mai fusesem constipat de ani de zile și care mă duc la toaletă cel puțin o dată pe zi ,dimineața.

    Prima oară m-am gândit că este de la alimentație, deoarece în loc de fructele mele obișnuite acum mâncam fierturi.

   Dar nu era așa. Am făcut un experiment și m-am apucat de făcut câteva genuflexiuni și de alergat puțin, în pauze, pe dealuri. Și gata s-a rezolvat imediat problema.

   De fapt corpul suferea din cauza celor 10 ore de stat în fund. Acum vă înțeleg și pe voi cei care lucrați la birou de ce aveți așa de multe necazuri cu sănătatea.

    Cei de acolo știau asta și de aceea permanent exista zeamă de varză (moare de varză) ca purgativ.

    Un tip ne-a spus bancul legat de moare de varză cum că e cel mai bun tratament la orice boală  : ” Se duce un om bolnav la doctor și acesta după ce-l consultă îi zice : – E grav rău. n-am ce să-ți fac du-te acasă și moare. După câteva săptămâni se întoarce omul la doctor vesel și fericit. Doctorul se miră și-i întreabă cum de mai e în viață. – Păi am făcut cum mi-ați spus dumneavoastră. M-am dus acasă și am băut toată ziua moare și mi-au trecut toate bolile.”

 

    De reținut : Încercați să faceți cât mai multă mișcare folosind fiecare pauză pentru plimbat în natură. 

 

     Meditația

     Când am citit pe site despre meditația Vipassana n-am înțeles concret ce faci acolo. Imaginația făcea diferite scenarii care includeau ascultarea unor mantre sau alte chestii de îndoctrinare.

    În realitate a fost cu totul altceva.

    Camera de meditație este un loc special și fiecare dintre noi a avut locul lui, stabilit de la început, și pe care n-am avut voie să-l schimbăm pe parcursul cursului.

     Accesul se făcea separat pentru băieți și fete, pentru a evita cât mai mult contactul cu ceilalți, și eram despărțiți  de câteva pietre mari , aşezate decorativ în jurul sobei ,care delimita mijlocul încăperii.

     În fața noastră era construită un fel de mini-tribună unde stăteau cei care urmau să ne ghideze în meditație. 

     Fiecare meditator avea propria lui păturică care-l ajuta la menținerea poziției dar și căldurii deoarece temperatura acolo era destul de scăzută, mai ales la 5 dimineața.

     Obligatoriu să aveți o păturică cu voi în sala de meditație.

   În primele zile unul dintre cursanți a luat din greșeală păturica lui Adi și a fost ceva zarvă adică părea destul de valoroasă. 

    Energetic vorbind practic preiei toate stările persoanei respective de aceea noi nu aveam voie nici măcar să ne atingem între noi , în vreun fel.

    Meditațiile ne-au fost ghidate de două doamne. Una mai experimentată, blândă și bună în explicații , reușind să transmită și informațiile negative într-un mod plăcut iar cea mai tânără ușor mai iute la mânie. 

    Aici vorbesc în termeni duri pentru că toți de acolo s-au purtat incredibil de frumos cu noi și erau plini de bunătate sinceră.

    Cred că ceea ce voiam să zic concret și ce am observat la cei cu vechime în meditație, este puterea de a nu te conecta la reacția celuilalt, la informația energetică cu care vine cel din fața ta.

   Cu cât ai mai multă experiență și mai mulți ani de practică în spate cu atât rămâi indiferent la atacul exteriorului și reușești să reacționezi excelent în orice situație.

    În fiecare seară, după meditația propriu-zisă, se ținea o cuvântare , atât în română cât și în engleză, despre ce învățasem în ziua respectivă , despre transformările interioare pe care trebuia să le facem pentru a deveni niște ființe mai bune.

     La sfârșitul zilei ultima frază era întotdeauna : "Fie ca toate ființele din Univers, vizibile și invizibile, să fie fericite, să scape de suferința lor."

   Era un moment al zilei pe care-l aşteptam toţi deoarece atunci puteam să ne exprimăm liber, să punem câte o întrebare şi să ne mai auzim vocea.

   În prima zi meditaţia a început uşor şi singurul lucru pe care trebuia  să-l faci era să-ţi urmăreşti respiraţia pentru că este un proces involuntar care se desfăşoară automat fără intervenţia noastră.

    În toată meditaţia susţinută acolo se punea foarte mult accentul pe fermitate, pe observaţie, să lucrezi doar cu atenţia fără să intervi în vreun fel. Scopul era să te detaşezi cât mai mult de tot ce venea din exterior, să simţi dar fără implicare, să te laşi liber fără gânduri.

    Gândurile vin permanent şi încearcă să ne poarte în trecut sau în viitor dar sunt nocive pentru că nasc dorinţe care mai apoi aduc suferinţă.

    Omul trebuie să încerce permanent să trăiscă cât mai mult în prezent, să fie acolo, conectat la ceea ce se întâmplă în acea clipă.

   Am observat că de când fac asta toate lucrurile funcţioneză mult mai bine deoarece, în loc să-ţi pui organismul pe pilot automat şi să zbori în trecut sau în următoarea acţiune pe care o ai de făcut, tu efectiv eşti acolo conectat la celălalt. 

    De fapt energia şi afecţiunea ta se duce acolo unde-ţi zboară mintea şi atunci pentru toţi ceilalţi este benefic să rămâi alături de ei ca să-i poţi ajuta.

    Inclusiv la masaj aveam momente când efectiv gândurile mă purtau departe de ceea ce făceam propriu-zis şi atunci automat  valoarea şi calitatea masajului avea de suferit.

   Pasul doi, în meditaţie, a fost urmărirea modului în care intră şi iese aerul din corp adică să simţi cum intră rece iar apoi iese cald.

   După acest exerciţiu urma o focusare a respiraţiei doar pe zona triunghiulară formată între buza de sus şi nas.

   Practic toate aceste exerciţii erau pregătitoare. Erau modul în care te conectai la prezent.

   La început a fost imposibil să stai mai mult de câteva secunde pentru că mintea o lua razna. Îţi veneau prin cap toate gândurile şi ideile posibile.

    Problema principală este că majoritatea gândurilor sunt de rău.

    Da gândul negativ este de două ori mai rapid decât cel pozitiv şi Doamne câte gânduri mi-au venit.

    Cred că la un momendat, după 7 zile aşa, am avut impresia că gata mi-am terminat toate gândurile.

    Unele dintre cele mai ciudate momente au fost când m-am trezit numărând până la 2000 sau repetând de vreo 500-600 de ori ”Rugăciunea inimii”.

   Pierzi controlul asupra ceea ce faci sau gândeşti şi aştepţi doar să auzi clopoţelul.

    Au fost ore în care organismul căuta cu disperare pauza, când te dureau diferite părţi din tine, când doar voiai să te arunci 5 minute pe iarbă la soare.

   Efectiv nu mai suportai să stai cu ochii închişi ,într-o poziţie şi conectat la acea clipă.

   Ajungeai să aştepţi sunetul clopoţelului mai ceva ca în generală sau liceu.

    Mâinile mele au avut parte de atâta automasaj cât n-au văzut în toată viaţa lor şi nici n-o să mai vadă. Aici puteţi să urmăriţi cum să combinaţi utilul cu plăcut în acele ore lungi, interminabile.

    Asta a fost partea uşoară a meditaţiei.

    Cele mai importante ore au urmat în zilele următoare când am început să lucrăm cu Adhitthana sau întărirea fermităţii.

    Practic erai ghidat ca pe tot parcursul meditaţiei să-ţi păstrezi aceeaşi poziţie, să ți ochii permanent închiși şi să încerci să-ţi observi toate trăirile fizice ( dureri , mâncărimi) sau psihice şi să nu intervi în niciun fel.

    Să râmăi, cum le plăcea lor să repete, ecuanim.

    Am auzit în astea 11 zile cuvântul "ecuanimitate" de mi-a pătruns adânc în creier.  

   Următorul nivel a fost meditația care dă și numele cursului adică Vipassana.

   Meditația Vipassana consta în trimiterea atenției către creștetul capului iar apoi de acolo luând bucată cu bucată fiecare părticică din corp, câte 5-10cm , să treci peste tot, ca o scanare dar doar să observi ce sentimente și gânduri apar fără să pătrunzi în ele.

   Erai atenționat că pătrunderea prea adâncă în anumite zone te puteau face să rămâi cu mintea prins p-acolo cine știe cât.

   Meditația aceasta mi se părea cea mai grea de realizat corect.

   Pe parcursul meditației au fost mai mulți cursanți care au plâns, râs sau chiar au început să tremure din toate încheieturile experimentând niște descărcări emoționale foarte puternice.

   În ultimele 2 zile am fost ghidați să medităm cu Metta și să expansionăm acest Metta.

   Ce înseamnă mai exact ?

   Pot să vă spun ce am înțeles și simțit eu și fiecare vede apoi pe pielea lui.

   Metta înseamnă conectarea atenției în prezent dar o atenție de calitate, apreciativă, încărcată cu emoție și bunăvoință, cu iubire. Practic este o iubire necondiționată pe care ți-o acorzi ție în prezent, în acel moment.

   Expansiunea Metta înseamnă trimiterea unui gând bun, sincer către toate ființele adică să simți iubirea necondiționată față de toți și toate.

 

Adică într-un fel scopul suprem al sufletului pe pământ.

   Să dea la o parte toate interesele personale, toate gândurile și dorințele și să ajungă să le iubească necondiționat și în mod egal pe toate ființele.

   Sună frumos, sună greu sau chiar imposibil de realizat dar merită încercat.

   Toată această experiență te face automat un om mai bun.

   Este practic de necrezut c-o să pleci mai rău decât ai venit.

 

    Da recunosc c-a fost prea mult 10 ore de meditație pe zi pentru mine, un detox dur, dar un șoc benefic până la urmă.

   Când dupa 11 zile mi-au dat telefonul înapoi nu voiam să-l deschid.

   Știam c-o să pierd toată libertatea , tot acel sentiment lipsit de griji pe care cu greu îl câștigasem.

   Pentru câteva zile ne întorsesem din nou la acea bucurie și inocență de copil, la acea conectarea la toate lucrurile adevărate din jurul tău. 

 

   Am început să văd toate frumusețile naturii pe lângă care acasă treceam nepăsător, ca un robot, în alergătura următorului obiectiv al zilei.

   Să vezi 20 și ceva de bărbați  care stau pe un deal , fără să zică nimeni nimic, la 7 dimineața , și urmăresc în liniște și pace cum răsare soarele din spatele unui munte este ceva incredibil.

                          

   A fost o experiență care m-a deconectat de la societate arătându-mi cât de simplă și de frumoasă este viața dacă o lași să curgă lin , fiind doar un observator la ceea ce se întâmplă în jurul tău.

   Despărțirea a fost una dificilă pentru că oamenii de acolo chiar păreau atașați de tine și-ți transmiteau o căldură și o prietenie sinceră.

   M-am simțit ca atunci când eram mic și după 3 luni de distracție, de vacanță, trebuia să-mi iau la revedere de la prietenii și bunicii mei din Ploiești.

     La plecare, deși nu comercializau nimic alimentar pentru că nu făceau o cantitate așa de mare, mi-au dat 3 borcane cu dulceață de trandafiri, de gogonele și sirop de măceșe, Câte unul pentru fiecare copil.

   Adi mi-a arătat dealurile din zonă și a zis că toate sunt ale lor și au nevoie de cât mai mulți oameni buni acolo. 

    Toate satele din jur de la câteva mii de locuitori au ajuns să mai aibă doar o mână de bătrâni, uitați de lume, și la care cei de la Centru se duc cu diferite ajutoare.

   A fost destul de greu să dau un răspuns sincer la întrebarea sa : ”- De ce nu rămâi aici ?”

   N-am putut să zic, ceea ce simțim toți atunci când continuăm robotic niște vieți doar pentru a nu ieși din zona de confort, că mi-e frică de o schimbare atât de mare, de renunțarea la societate.

   Am făcut ceea ce orice părinte face de cele mai multe ori. Am dat vina pe copii că nu-i pot părăsi, că nu-i pot lua din mediu pentru că merg la școli , sunt dependenți de tablete, PS4 și alte scuze d-astea.

   Adi mi-a zis că toți copiii de la Centru sunt înscriși în regim homeschooling la școli din America, mi-a arătat o cameră specială de joacă cu toate bunătățile pentru copii, fiind și el conștient că nu poți să-i ți departe de tehnologie.

   Aveau până și un teren de fotbal drăguț așa că în august le-am spus c-o să încerc să ajung cu băieții cei mari măcar o săptămână.

   Problema cea mai mare, cum zicea și el că de aceea a și anulat cursurile pentru copii, o să fie dacă n-o să mai vrea să plecăm înapoi la școala nr. 165 ci vor vrea să stea în vârful dealului.

   De lucru puteam să am permanent acolo, mai ales pe masaj, unde după un curs de 10 zile de tăcere nobilă și meditat 10 ore nu-ți mai simțeai nicio părticică din corp și te dureau toate.

    De reținut: După curs, ca să vă recuperați mai repede, mergeți la câteva ședințe de masaj. Chiar o să le sugerez celor de la Centru să pună pe siteul lor o recomandare în această privință.

   După ce am stabilit că acum totuși trebuie să plec am zis să mă las 100% în voia Domnului.

   Știam că este un tren la ora 21:00 care ducea direct de la Deva la București, existau și câteva variante alternative dar trebuia să schimbi vreo două trenuri, exista și varianta ”bla bla car” și încă câteva microbuze și autocare.

  Până m-am dus eu să experimentez niște dispozitive plasmatice tractorul care cobora bagajele plecase deja iar majoritatea cursanților porniseră în spatele lui spre locul unde parcaseră mașinile.

   Am acceptat această decizie a Universului și m-am întors în sala de mese să mai mănânc o porție de cereale cu dulceață.

   Aici rămăseseră doar cei care n-aveau de gând să plece în ziua respectivă, 5 fete care plecau la București cu mașina uneia dintre ele și încă un tip care voia să ajungă la Sibiu.

   Timpul trecea și situația nu părea că se îmbunătățește ba chiar fusesem anunțați că tractorul a plecat la munca câmpului și trebuie să ne ducem bagajele singuri până jos la parcare.

  Băiatul care rămăsese cu mine devenise agitat și deja făcuse rost de un număr de taxi stabilind să coborâm împreună până la zona accesibilă mașinilor și de acolo să împărțim o cursă până la Deva.

  Fetele se pregăteau și ele să plece și ne-am gândit că poate pot să ne ducă măcar până jos la taxi că , spre norocul nostru, aveam toți proporții ok și încăpeam înghesuiți pentru o bucată mică de drum.

   Bunătatea cu care erai încărcat după zilele acestea te făcea să ai o stare de prietenie cu toată lumea și o împăcare sufletească . Știam că totul o să fie ok.

   Și minunea s-a produs. Adică una dintre cele 5 fete, care deja coborâse, nu mai mergea la București că plecase cu altcineva iar tractorul s-a întors de la câmp și ne-a dus, și pe noi și bagajele, până la mașină.

  Coborârea cu tractorul din vârful dealului, pe un traseu destul de nasol , a fost o aventură bună așa de sfârșit . Ca o cursă de roller coaster.

    O cățelușă ne-a condus până jos mergând permanent în urma tractorului.

   După aceea totul a continuat perfect, băiatul coborând la Deva iar eu împreună cu 4 fete am călătorit până la București iar la ora 21:00 eram inapoi în Micul Paris.

   Să mergi de la Dumbrava de Sus până la București cu 4 femei care vorbiseră foarte puțin spre deloc în ultimele 11 zile și care aveau un deficit de 264.000 de cuvinte (24.000 cuvinte X 11 zile) a fost foarte interesantă.

  Pe această cale țin să le mulțumesc pentru discuțiile foarte interesante pe care le-am avut.

   Trebuie să le mulțumesc și tuturor oamenilor de la Centru care s-au purtat cu noi exemplar de parcă eram copiii lor.

   Le mulțumesc colegilor de suferință cu care am petrecut 10 zile de tăcere dar cu multă conversație interioară. Toți sunt persoane minunate fiecare având povestea lui de viață fascinantă.

   Acuma sincer vorbind când mai aveam eu ocazia să fac duș alături de încă câțiva bărbați, dacă armata este obligatorie iar în pușcărie nu vreau să ajung prea curând ?

   La sfârșit trebuie să le mulțumesc celor care m-au înțeles și mi-au facilitat această plecare : clienților și prietenilor mei, Emi care e un șef prea permisiv, familiei mele care deși mă cred un ciudat/ extremist câteodată mă acceptă și mă iubesc.

    Îmi cer scuze Felix și ți-am înțeles supărarea. Promit să nu mai plec atâtea zile de lângă tine.

 

 

 

     "Fie ca toate ființele din Univers, vizibile și invizibile, să fie fericite, să scape de suferința lor."  

 

 



Atitudinea bărbatului în cuplu pentru o viață lungă și sănătoasă

 

 

     

     Orice om își dorește să trăiască cât mai mult și cât mai bine dar asta depinde de foarte mulți factori.

      Acum la sfârșit de an am zis că merită și bărbatul o analiză mai completă asupra atitudinii pe care ar trebui s-o aibă pentru a duce o viață cât mai calitativă indiferent dacă este alături de o familie numeroasă sau doar cu o persoană iubită.

      Citatele pe care le-am pus, de alungul timpului, din cărțile domnului Lazarev se refereau mereu la ceea ce trebuie să facă femeia, cum ar trebui ea sa să fie, pentru a aduce armonia și pace în familie.
     Bărbatul este foarte puțin analizat în cărți nu pentru că autorul ar avea ceva cu femeile ba din contra tocmai pentru că ele au șanse mult mai mari de schimbare.
     Accentul era pus mereu pe partea feminină deoarece la seminari
le dânsului majoritatea participanților erau de sex feminin iar din punct de vedere interior femeia este mult mai flexibilă și mai puternică energetic.

     Dar asta nu înseamnă că bărbatul n-ar trebui să facă nimic sau că el este lipsit de orice putere.

     Pentru a putea susține și menține sănătoasă o familie el trebuie să facă anumite sacrificii, să depună un efort. 

     Natura a lăsat în el anumite caracteristici care nu trebuiesc lăsate să moară pentru că atunci specia umană va avea foarte mult de suferit. 

     Genetic fiecare avea scopul lui bine stabilit. 

     Femeia se ocupa de creșterea și îngrijirea copiilor adică avea grijă de supraviețuirea speciei de aceea trebuia să fie menajata și protejată

     Bărbatul pentru asta trebuia să fie curajos și energic gata să se sacrifice în orice clipă pentru binele familiei.


     El trebuie la nivel subconștient să fie gata să-și sacrifice timpul și puterea pentru susținerea familiei. 
     Niciun bărbat care face asta cu adevărat pentru binele soției și a copiilor n-o sa fie judecat sau certat vreodată. 

 

     Problemele apar când la nivel exterior omul spune că face așa ceva dar de fapt își consumă timpul și banii altfel iar atunci familia începe să se destrame. 
     Dacă stai peste program la serviciu doar pentru că e mai liniște și mai frumos nu înseamnă că te sacrifici pentru familie. 
     Cu cât încerci mai mult să eviți conflictul și situațiile tensionante lipsind de acasă cu atât prăpastia în familie se adâncește.

 
     Familia nu este pentru cei care caută
liniște și pace deoarece este o serie de provocări continue. 
     
Familia înseamnă unitate adică atât barbatul cât și femeia să tragă în aceeași direcție și sa se susțină reciproc. 
    Unitatea nu se poate obține decât dacă bărbatul tratează cu multă
 înțelegere și blândețe toate micile conflicte care apar în cuplu.
    El trebuie să fie
ferm și hotărât în deciziile importante dar în toate celelalte lucruri, mici găinarii cum le spun eu, trebuie să fie maleabil și blând. Să vină cu o energie pozitivă de liniștire a persoanei iubite. 

     Bărbatul trebuie sa fie grijuliu și înțelegător pentru a putea menține echilibru pozitiv în familie altfel micile conflicte pot degenera sau se pot acumula ca tensiune interioară care să explodeze la un moment dat.

 
    El trebuie să-și folosească logica și buna analiză a situațiilor pentru a tempera caracterul femeii, ea acționând prin sentimente deci având impulsuri de moment. 
     
Complimentele sunt ceva ce nu te costă nimic și ar trebui sa facă parte din vocabularul zilnic al oricărui bărbat. 

 


     Femeia trebuie curtată pentru a se simți iubită și apreciată. 
 

    Societatea actuală ne transformă în niște roboți fără sentimente unde sexul înlocuiește iubirea. 
    Numai că sexul trebuie să fie o împreunare energetică pozitivă care apare când sentimentul de iubire este foarte puternic în sufletul femeii. 
     Pentru a crea așa ceva, și pentru a nu fi o chestie pur animalică dăunătoare organismului și sufletului, femeia trebuie să se simtă iubită și dorită prin gesturi frumoase. 


     Bărbatul trebuie și în acest caz să facă sacrificii adică să-i acorde timp, s-o plimbe, să-i vorbească frumos, să-i aducă flori, să-i facă cadouri, s-o scoată la un restaurant și chiar să-i scrie poezii. Fiecare acum după posibilități și pricepere. 
     Doar așa
energia sexuală devine energie de iubire și ajută cuplul. 

 

     Pe vremuri oamenii știau să se iubească mult mai frumos și mai corect. 


     Bărbații erau dispuși să moară într-un duel doar pentru a apăra onoarea persoanei iubite. 


      
     Fiecare dintre sexe trebuie să-și păstreze trăsăturile genetice cu care a fost înzestrat de natură. 
     Bărbatul trebuie
să fie un sprijin gata să sară în orice clipă în ajutorul ființei mai slabe, mai frumoase și mai vulnerabile de lângă el. 


     Aici se vede dorința de unitate a celor doi pentru că fiecare trebuie să arate flexibilitate și să facă un pas spre celălalt
     Femeia să știe să ceară mici ajutoare din partea bărbatului, pentru a-l face
să se simtă util și puternic, protector, iar el să fie dispus s-o ajute indiferent de cât de mică și neînsemnată este problema. 
     Și vechea șmecherie cu chemat pentru desfăcut capace de borcane e bună.  


     Lucrez cu foarte multe femei puternice, din toate punctele de vedere, și care nu vor să-și arate vulnerabilitate dar asta face foarte mult rău bărbatului de lângă ele.
Le dăunează și lor pentru că la nivel subconștient ele sunt
sensibile și au nevoie de protecție iar atunci, natura nu stă cu mâinile în san, pe plan exterior aceste persoane vor avea multe accidente fizice și se vor învineți ușor. Dar mai multe despre asta în materialul "Nu există femei puternice"


     Să revin la oile noastre adică la bărbat. 
    Atitudinea corectă a acestuia trebuie să fie de v
eselie și de bună dispoziție. El este responsabil cu atmosfera. 


    De obicei se presupune că femeile mint și că sunt ipocrite când susțin că una din principalele calități pe care le caută la un bărbat ar fi simțul umorului
    Statistica arată că un barbat cu simțul umorului, care știe cum să transforme momentele neplăcute, deranjante, în ceva digerabil este mult mai căutat și are șanse să aibă
o relație mult mai lungă și mai sănătoasă alături de persoana iubită. 

    Râsul este cel mai bun medicament iar atunci când doi oameni pot râde și glumi împreună, indiferent de subiect, atunci ei pot trece mult mai ușor peste orice. 

    Noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru schimbarea atmosferei în anumite situații. 
    Mama poate să acționeze impulsiv față de copil prin intermediul sentimentelor de moment dar noi trebuie sa venim cu
logică și blândețe și să calmăm spiritele. 

     Mi-a plăcut exprimarea domnului Lazarev : ”bărbatul trebuie să aibă grijă să nu-i strice dispoziția soției.” 
      Nu pare acum chiar așa o misiune imposibila. 

     Practic omul trebuie sa înțeleagă ca fericirea celui de lângă el înseamnă implicit și fericirea lui și invers dacă persoana iubită este tristă noi nu avem cum să fim fericiți.

     Pentru a putea susține o asemenea atitudine, pe termen lung, noi trebuie să avem o sursă foarte bună de energie adică orientarea corecta a omului treburi sa fie către Dumnezeu și iubire

     Dacă înainte de a reacționa, în orice situație, primul nostru gând se duce către Dumnezeu, un fel de "what will jesus do?", atunci acțiunea noastră va fi una de educare prin iubire. 

     Energia bărbatului trebuie să liniștească și să calmeze energia femeii și asta se poate face doar printr-o energie a susținerii, a blândeții și a bucuriei

    Noi trebuie să ne dorim cu adevărat, la nivel interior, binele celuilalt și să-l punem mai presus de propriul nostru interes. 

    Sunt atâtea momente și situatii când persoana iubită o să ne trateze, teoretic, incorect. O să ne jignească, o să ne rănească, o să ne înșele așteptările, o să ne umilească ego-ul dar noi, indiferent de toate astea, trebuie s-o iubim. 

     Da femeia este mai puternică energetic. 
     Da femeia este mai flexibilă.
     Da femeia are o capacitate mult mai mare de adaptare la situații și mediu. 
     Da femeia o sa trăiască mai mult. 
     Dar asta este scopul ei în viață sa ducă specia umană mai departe, să se descurce și să supraviețuiască. 

     Bărbatul este și el plin de calități și trebuie să-i fie mereu alături și să-i potențeze toate aceste calități și s-o protejeze de mediul extern.

     La nivel subconștient oamenii care trăiesc împreună sunt identici. Celălalt este o oglindă, un mijloc de dezvoltare care ni se oferă și atunci noi trebuie să-l susținem pentru că efectiv ne susținem pe noi.


    Doi oameni care conviețuiesc, ca cuplu, ca soț și soție, se pot urca reciproc pe cele mai înalte culmi ale evoluției sau se pot trage unul pe celălalt în mocirlă.


    De regulă femeia rămâne văduvă pentru că o mare parte din energia ei se transformă în agresivitate subconștientă față de cel de lângă ea, agresivitate care-l omoară pe soț. 
    Dar vina este împărțită în mod egal pentru că tu ca bărbat nu încerci să schimbi nimic ci ai aceeași agresivitate dar pe care o transmiți către tine sau către mediul extern.


     În momentul în care tu te schimbi profund, nu doar așa de suprafață, cel de lângă tine are două variante : să se schimbe și el și să evoluați împreună sau să părăsească mediul care devine neplăcut pentru el.

     Este o aberație să susți ca tu 20 de ani ai iubit un om cu adevărat și el și-a bătut joc de tine. 
     
Omul de lângă tine ești chiar tu

     Deci în orice clipă a vieții avem puterea de a ne schimba, de a ne transforma viața în ceva frumos dar pentru asta trebuie să ne deprogramăm de toate bagajele toxice pe care le-am moștenit sau pe care le-am preluat zi de zi din mediul extern.

     Puterea de schimbare există, întotdeauna acolo în interiorul nostru, și energia noastră dacă este una a binelui, a dorinței sincere de educare a celuilalt, prin iubire, o să ne ajute să transformăm tot mediul exterior.

    Lupta omului, în cuplu sau în societate, de cele mai multe ori, este o luptă cu nevoia de a avea dreptate, de a ne impune viziunea și punctul nostru de vedere asupra situației, asupra lumii.

    Dar frumusețea apare abia atunci când acceptam ideea  ca noi n-avem nevoie sa apărăm nimic pentru că dreptatea se apară singură pentru ca de aceea se numește dreptate.
    Legile universului se apară singure dar ego-ul nostru vrea să se bage și el. 

    Atitudinea noastră trebuie să fie veselă, pozitivă, de bucurie și iubire iar celalalt o să evolueze și el așa sau o să se autoelimine.
   
Noi nu putem schimba, teoretic, pe nimeni și totuși îi putem schimba pe toți prin puterea exemplului.

 

 

     P. S. Știu că acest articol o sa fie citit tot de femei, știu că bărbații sunt rigizi în gândire și greu acceptă schimbare dar partea fascinantă a lucrurilor este că mama formează caracterul unui copil iar atunci orice femeie care devine blândă și bună practic transmite acest lucru și viitorilor bărbați adulți.
    Am speranțe mari în viitor deci se anunță un 2019 minunat.

    Gânduri bune și un an nou memorabil.

 

 



Ce se întâmplă de Crăciun în sufletul nostru

 

 

 

                                                          Sărbătoarea Crăciunului
 

     Ce reprezintă Crăciunul pentru tine?

     Pentru un adult este momentul când trebuie să cumpere cadouri pentru cei apropiați, să cumpere și/sau să facă mâncare mai multă și mai diversă, să-și viziteze rudele, să-și facă planuri pentru anul următor, etc. 
   
Pentru un copil, de regulă, înseamnă așteptarea lui moș Crăciun și primirea de cadouri. 

     Asta la nivel exterior. 

 

     Dar ce se întâmplă în sufletul omului de Crăciun? 

     Asta depinde foarte mult de starea lui interioară generală. 
     Un om pentru care
bucuria și iubirea sunt principalele sentimente va avea numai de câștigat în această perioadă. 

     O să-și sacrifice cu bucurie toți banii și timpul pentru a căuta și/sau a face cele mai potrivite cadouri. 
     O să cumpere și o să gătească, cu
iubire, tot felul de bunătăți incarcându-le cu energia lui pozitivă. 
     O să aducă un zâmbet pe buze și un dram de
fericire în sufletele rudelor pe care poate nu le a mai vizitat de la Paște. 


     Fiecare dintre noi are nevoie, în general dar mai ales în această perioadă magică, de mai multă compasiune și atenție din partea celorlalți. 


     O vorbă bună, un mic cadou, un zâmbet sau o îmbrățișare sinceră sunt lucruri de care avem nevoie zilnic dar de care uităm iar Crăciunul ni le reamintește cu plăcere. 
    În subconștient noi avem informația că este o sărbătoare a binelui, a dăruirii și atunci devenim mult mai
prietenoși și darnici cu toată lumea. 

    Cele mai multe fapte bune se fac de Crăciun. 


     Atunci este momentul când ne reamintim că dăruirea și sacrificiul reprezintă misiunile noastre pe acest Pământ. 

     Moș Crăciun tocmai acest lucru simbolizează. 

     Unirea cu toți oamenii prin intermediul copiilor copilul fiind principalul element care ne poate aduce la un loc pe toți indiferent de credințe sau alte diferențe. 
 

     Moș Crăciun este primul om care a înțeles iubirea necondiționată față de toată lumea. 


     Moș Crăciun și nașterea lui Iisus au o legătură foarte puternică pentru omenire. 
     Iisus s-a născut pe 25 decembrie, zi în care, toți copiii indiferent de vârstă primesc daruri fizice, materiale, dar
cadoul cel mai mare este în suflet
 

     Pentru un copil înseamnă, în primul rând, speranța că visele și dorințele îți pot fi îndeplinite.
Este un moment magic, o minune de care ai nevoie pentru a crede că
orice lucru bun este posibil.

     Este perioada anului când copilul primește cea mai multă atenție din partea celor dragi și atunci se încarcă cu foarte multă energie pozitivă.

 

     Odată cu nașterea lui Iisus în fiecare dintre noi s-a născut o fărâmă de Dumnezeu. 

 


     Bucățica aceea mică de divinitate pe care trebuie s-o vedem în omul din fața noastră. 

     Moș Crăciun a fost modelul pe care toți l-am urmat și este foarte bine pentru noi toți că nu poate să aducă cadouri la toată lumea.

    Dacă Moș Crăciun făcea totul unde mai era învățătura utilă pentru evoluția și dezvoltarea sufletului nostru ?

    Dacă doar el aducea și noi restul așteptam atunci eram lipsiți de câștigul dăruirii și al sacrificiului.

   Noi trebuie să continuăm an de an ceea ce el ne-a transmis adică iubirea față de aproapele nostru indiferent cine este aproapele nostru.

 

    Vă urez să aveți puterea de a fi Moș Crăciun pentru cât mai mulți oameni și asta nu numai într-o zi, la sfârșitul anului, ci zi de zi.

 

    Bucurați-vă de aceste momente magice alături de cei dragi pentru că ele sunt cel mai bun medicament.

 

     Gânduri bune și pace în suflet.

 



Secretul fericirii în familie

 

                                           

                                       Secretul fericirii în familie (educarea sufletului)

 

     Scopul nostru principal, interior, este evoluţia sufletului dar scopul secundar, după care tânjim cu toții zi de zi, este fericirea pământească adică fericirea alături de alți oameni .

     Practic ceea ce ne dorim cu adevărat este să avem o familie fericită.

     O familie în care bunicii, părinții și copiii sunt sănătoși și se înțeleg de minune.

     O casă, unde să te întorci în fiecare zi, călduroasă sufletește și care să te aștepte mereu cu brațele deschise când vrei să scapi din zbuciumul lumii.

     Principalul pilon al unei familii este femeia. Ea creează atmosfera unei familii, spațiul iar bărbatul și toți ceilalți din jur doar trebuie s-o ajute.

      Dacă stăm să ne gândim puțin armonia din interiorul unei familii depinde aproape 100% de femeie pentru că familia înseamnă, de fapt, chiar femeia.

 

     Citisem la un moment dat că dacă vrei să ai copii fericiți și sănătoși trebuie s-o faci pe mama lor fericită.

     Dacă simțul matern este foarte puternic atunci automat și bărbatul o să trăiască mai mult și mai bine pentru că el rămâne toată viața doar un copil care are nevoie să fie îngrijit cu iubire.

 

     Din start femeia primește mult mai multă energie decât bărbatul pentru că ea este predestinată să dea naștere copiilor și atunci ea este cea care are o putere mult mai mare de a schimba totul în bine.

    Ca să ne putem dezvolta, evolua și vindeca din orice afecțiune noi trebuie să fim flexibili și să avem disponibilitatea schimbării.

     Cine este înzestrat cu flexibilitate ? Femeia.

     Cine are o tendință mai mare spre dezvoltare ? Femeia.

     Cine are o capacitate mai mare de a se adapta la noile condiții ? Femeia.

     Cine se vindecă mai ușor din orice boală ? Femeia.

     Cine stă la capul patului tău și te îngrijește toată noaptea cât ești bolnav ? Femeia.

     Da știu că știți răspunsul dar trebuie să-l repet pentru a înțelege de ce pe voi cade această responsabilitate. Pentru că voi puteți iar noi avem nevoie de ajutorul vostru.

 

 

     Ex : Un trib de maimuțe mâncau fructe amestecate cu nisip pe malul apei. Prima care a observat că prin spălare fructul devine mai bun a fost o mamă. Apoi de la ea au învățat atât mama ei cât și celelalte femele din trib. Apoi ele i-au învățat pe copii. Iar la sfârșit singurii care mâncau, în continuare, fructele cu nisip pe ele erau masculii adulți. Niște rigizi, insensibili și care nu erau deschiși către evoluție, către înțelegere, acceptare și dezvoltare.

 

     Eu, caz concret, dacă nu eram preluat din 2007 de către o femeie puternică care să mă împingă de la spate și care să mă ajute , cu iubire dar și cu biciul, să mă dezvolt permanent acum nu mai scriam aceste lucruri ci eram într-un internet cafe și mă jucam sau cine știe cum îmi băteam joc de viața mea. Dacă nu era ea acum încă mai mâncam fructele cu nisip.


 

   În ultima sa carte domnul S. N. Lazarev are un capitol care se numește ”Un chestionar pentru soție” pentru că dânsul a ajuns la marea concluzie că cea mai puternică terapie de vindecare și de rezolvare a multor situații, pe care noi nu le înțelegem, este examinarea din exterior.

    Examinarea din exterior trebuie făcută  printr-o detașare de logică umană, de propriile interese personale adică prin intermediul logicii Divine (iubire, compasiune, unitate).

 

    Pentru a te putea vindeca de anumite probleme ele trebuiesc întâi conștientizate.

 

    Practica a arătat că o întrebare pusă corect poate fi adesea mai importantă decât cel mai bun sfat iar următorul chestionar exact acest lucru urmărește : educarea omului prin intermediul întrebărilor.

 

    Vă rog să lăsați orice urmă de scepticism și să răspundeți cât mai sincer la următoarele întrebări, special create de domnul S.N. Lazarev, iar dacă la sfârșit ajungeți la concluzia că m-am înșelat aveți dreptul la orice critică, la orice.

    Pot să vă motivez mai bine cu niște bomboane raw-vegane și un masaj ?

 

      Eu cred în voi și în puterea voastră de a face lumea un loc mai bun dar pentru asta e nevoie de dăruire și sacrificiu.

    Așa că sacrificați din timpul vostru prețios, opriți-vă puțin din alergătură, și deschideți-vă sufletul pentru a ne salva pe toți.                                       

   Totul o să fie bine. Gânduri bune.

 

 

 

                                      UN CHESTIONAR PENTRU SOȚIE*

 

     1.Care sunt trăsăturile pozitive de caractere ale dumneavoastră ? Enumerați-le .

………………………………………………………………………………………….

     2.Ce defecte aveți ?

………………………………………………………………………………………….

     3.Aveți dorința de a vă dezvolta, de a vă schimba în fiecare zi și de a vă îmbunătăți caracterul ?

…………………………………………………………………………………………….

     4. Ce calități ați reușit să dezvoltați în interiorul dumneavoastră ?

          ……………………………………………………………………………………………..

     5. Ce defecte ați reușit să învingeți ?

          ……………………………………………………………………………………………..

     6. Ce vă împiedică să vă îmbunătățiți propriul caracter ?

          ………………………………………………………………………………………………

     7. Sunteți capabilă să iertați ?

          ………………………………………………………………………………………………

     8. Sunteți capabilă să fiți sinceră ?

          ……………………………………………………………………………………………….

     9. Puteți să faceți concesii pentru un om , să fiți de acord cu acesta , în cazul în care credeți că nu are dreptate ?

           ……………………………………………………………………………………………….

    10. Puteți să vă stăpâniți dorința de a răspunde la o lovitură printr-o altă lovitură, adică dorința de a-l jigni, de a-l umili pe ofensator, de a vă răzbuna drept răspuns ?

           ………………………………………………………………………………………………..

     11. Puteți să simțiți propria neputință de a vă apăra față de o altă persoană ?

            ……………………………………………………………………………………………….

     12. Reușiți să păstrați dorința de pace, atunci când cel cu care vă aflați în conflict este furios ?

            ………………………………………………………………………………………………..

     13. Puteți să vă puneți în locul persoanei cu care vă aflați în conflict ?

            ………………………………………………………………………………………………

     14. Sunteți capabilă să recunoașteți că celălalt om are dreptate și să vă cereți iertare ?

           ………………………………………………………………………………………………..

      15. Puteți să învingeți frica și tristețea ?

           ………………………………………………………………………………………………..

    

     16. Simțiți că viața este un joc, că viața ne este dată în chirie și că totul trece ?

           ………………………………………………………………………………………………..

     17. Sunteți capabilă să vă stăpâniți de la mâncare, sex, muncă ?

           ………………………………………………………………………………………………..

     18. Eșecurile vă supără foarte tare?

          ………………………………………………………………………………………………….

     19. Încrederea în sine este starea dumneavoastră obișnuită ?

          ………………………………………………………………………………………………….

     20. Pentru dumneavoastră, un eșec este o nenorocire sau o posibilitate de a vă dezvolta ?

           ……………………………………………………………………………………………………

     21. Aveți adesea un sentimentul de bucurie și de ușurință în sufletul dumneavoastră ?

           …………………………………………………………………………………………………..

     22. Curajul, sinceritatea, blândețea, detașarea, caracterul energic, umorul, grija, optimismul sunt trăsăturile dumneavoastră de caracter sau nu ?

           ……………………………………………………………………………………………………

     23. Există mai mulți oameni buni sau oameni răi în jurul dumneavoastră ?

           …………………………………………………………………………………………………..

     24. Vă considerați a fi o persoană fericită ?

           …………………………………………………………………………………………………..

     25. Aveți obiceiul de a avea grijă de soțul dumneavoastră, de a-i face complimente ? Aveți dorința de a-l face fericit ?

          ………………………………………………………………………………………………………

     26. Când l-ați văzut pe soțul dumneavoastră ultima oară nefericit ?

          ………………………………………………………………………………………………………

     27. Ce îl determină cel mai mult pe soțul dumneavoastră să își facă griji ?

          ………………………………………………………………………………………………………

     28. Ce trăsături de caracter nu-i plac soțului dumneavoastră cel mai mult la oameni ?

          ……………………………………………………………………………………………………..

     29. Ce fapte bune a făcut acesta față de dumneavoastră și față de alte persoane ?

         ………………………………………………………………………………………………………

     30. Credeți că soțul dumneavoastră are suficientă mângâiere, atenție și grijă ?

         ……………………………………………………………………………………………………….

     31. Puteți să iubiți un om fără să vă lipiți de acesta, păstrând distanța ?

         ………………………………………………………………………………………………………

     32. Când ați comunicat sincer cu soțul dumneavoastră ultima oară ?

         ………………………………………………………………………………………………………

     33. Sunteți capabilă să transformați un conflict cu soțul dumneavoastră într-un dialog pentru a clarifica împreună cauzele unei situații conflictuale ?

         ……………………………………………………………………………………………………….

     34. Faceți adesea ceva împreună cu soțul dumneavoastră ?

        ……………………………………………………………………………………………………….

    

   35.  Dacă soțul dumneavoastră ar paraliza, atitudinea dumneavoastră față de el s-ar schimba sau nu ?

         ……………………………………………………………………………………………..

   36.  Sunteți capabilă să faceți concesii soțului dumneavoastră în lucruri mărunte, să fiți flexibilă, moale, însă perseverentă ?

        ………………………………………………………………………………………………..

   37.  Ați învățat să aveți o atitudine ușoară față de problemele de familie și față de procesul de rezolvare a acestora ?

       ……………………………………………………………………………………………………

   38. Puteți să fiți veselă în ciuda situației ?

      ……………………………………………………………………………………………………

   39. Puteți să vă comportați cu generozitate în timpul unui conflict cu soțul dumneavoastră, fără să-i dați cu piciorul drept răspuns și fără să vă răzbunați pentru supărări mărunte?

     …………………………………………………………………………………………………….

   40. Puteți să fiți indulgentă, sinceră și blândă față de soțul dumneavoastră ?

    ……………………………………………………………………………………………………..

   41. Puteți să spuneți adevărul fără să vă jenați și fără să acumulați pretenții în interior ?

    …………………………………………………………………………………………………….

   42. Sunteți capabilă să vă formulați pretențiile în exprimări care nu supără ?

    …………………………………………………………………………………………………….

   43. Ați învățat să manifestați respect față de soțul dumneavoastră fără a-i umili demnitatea personală ?

    ……………………………………………………………………………………………………….

   44. Știți cât este de periculos să aveți o atitudine de dispreț față de soțul dumneavoastră, mai ales în public ?

     ………………………………………………………………………………………………………

   45. Puteți să obțineți ceea ce doriți fără a-i reproșa soțului, fără a-i înainta ultimatumuri, fără a-l amenința prin certuri ?

     ………………………………………………………………………………………………………

   46. Reușiți să vă educați soțul dumneavoastră pe neobservate, lăudându-l pentru calitățile sale ?

     ………………………………………………………………………………………………………

   47. Înțelegeți despre comportamentul soțului că acesta depinde în mare măsură de starea dumneavoastră subconștientă ?

      ……………………………………………………………………………………………………..

  48. Puteți să-l faceți fericit pe soțul dumneavoastră ?

     ……………………………………………………………………………………………………..

 

*Chestionarul este extras din cartea ”Secretele fericirii în familie” de S. N. Lazarev.

* Chestionarul este conceptul pentru femeia soție dar are efecte excelente și pentru oricare altă femeie sau bărbat care-l parcurge.

* Răspunsurile se pot păstra în anonimat sau se pot împărtăși cu alții (psiholog, terapeut, prieten, etc)

 

    În încheiere vreau să vă reamintesc că lucrul cu sine nu se termină niciodată și este un proces continuu pe tot parcursul vieții.

    Cu cât evoluăm mai mult cu atât dorința noastră de a face bine , cât mai multor oameni , trebuie să crească.

    Știu cât de grea este trecerea de la teorie la practică și de aceea trebuie să avem răbdare.

    Foarte multă răbdare cu noi și cu ceilalți din jurul nostru.

 

 

    Orice situație pornește de la un gând, al nostru, al celor din jur sau al altor entități, care se transformă într-un sentiment iar apoi într-o acțiune.

    Varianta divină de abordare a unei situații este transformarea gândului într-un sentiment , analizarea sentimentului și transformarea lui într-un sentiment bun, de iubire.

    

     Pentru a putea reacționa așa e nevoie de foarte multă muncă, mai ales pentru că gândurile negative sunt mai rapide și mai multe, și necesită timp dar există și o abordare mai rezonabilă cu același efect benefic.

    

     Ex : Avem o persoană în fața noastră care ne-a creat o stare de disconfort deoarece acțiunea lui este în contrast cu dreptatea și credința noastră.

          Prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem este ce vrem de la el ? să se schimbe în viitor ? să-i impunem punctul nostru de vedere cu forța ? să ne simțim bine că suntem superiori, că suntem mai deștepți ? să-l umilim ? să-i dăm peste nas ? să ne răzbunăm ? să ne facem singuri dreptate ?

     Dacă acțiunea noastră este încărcată de o dorință sinceră de educare, de a-l îndrepta pe celălalt , de a-l vedea ca pe un copil care nu știe ce face, atunci o să realizăm un lucru pozitiv pentru noi și pentru el.

     Pentru a-i modela pe oameni, pentru a schimba efectiv ceva în bine, în lume, atât la nivel personal cât și în ceilalți noi trebuie să ne conectăm acțiunile la sursa primară de energie.

     Adică orice cuvânt ne iese pe gură , orice activitate pe care o facem să fie încărcată cu iubire și dorință de dezvoltare a celuilalt.

     Iubirea este cea mai puternică armă pe care trebuie s-o folosim în toate situațiile.

 

     Acum , în această perioadă a anului, este cel mai bun moment pentru o schimbare. Este timpul să ne reconectăm cu cei dragi dar în special cu noi, cei adevărați și buni, și cu dorința noastră intuitivă de a face bine. 

     Să încercăm ca cadourile materiale pe care le vom face, cadouri pentru trup și pentru nevoile lui, să fie mai puține decât cele pentru sufletul celor dragi. 

    Să dăruim, în primul rând , iertare, compasiune , răbdare și înțelegere celor care ne ies în cale. O vorbă bună, o încurajare, o ascultare a suferințelor celuilalt poate să fie cel mai frumos cadou subconștient de care avem nevoie noi toți.

    Să ne dăruim și nouă toate aceste lucruri pentru că toate trăirile exterioare provin din interior și atunci putem să oferim celorlalți doar ce există deja în sufletul nostru.  

     Vă urez  Crăciun fericit și sărbători pline de provocări, care să vă găsească flexibili și pregătiți pentru evoluție.

 

     Gânduri bune și pace în suflet.

 

 



Fără spitale, fără catedrale prin educare

 

 

     Ceea ce urmează să scriu o să fie deranjant probabil pentru 90% din oameni pentru că trăim într-o societate manipulată, ținută în întuneric și condusă pe niște drumuri greșite de foarte mulți ani.

     Se spune că întotdeauna există o altă cale mai bună pe care noi nu reușim s-o vedem datorită ego-ului nostru.

     Oamenii din jurul meu se împart, în mare, în două categorii : cei care vor spitale și cei care vor catedrale.

     Din păcate ambele variante, din punctul meu de vedere, sunt greșite și o să încerc să vă și explic de ce.

 

    Să începem de la obiectivul mărunt al fiecăruia dintre noi adică scopul nostru în viață. 

     Păi orice om, în primul rând, își dorește sănătate pentru el și familia lui iar dacă are acest lucru se poate concentra și pe alte realizări.

     În schimb dacă apare o problemă personal sau unei persoane dragi viața începe să capete un alt sens și alte lucruri ajung să fie prioritare.

     Dar cât suntem bine sănătoși nu ne pasă și nu vedem toate momentele în care greșim până să ajungem în acel punct.

     Deci pe de o parte toată lumea își dorește același lucru pe de altă parte foarte puțini oameni fac , în fiecare zi, lucruri pentru a păstra pe termen lung ceea ce-și doresc.

     Și atunci singura rezolvare a acestei situații este o educație mai bună.

     Practic întreg sistemul nostru educațional este bolnav și greșit și trebuie schimbat.

    Exemplu concret.

     Să zicem că eu am un copil de 9 ani pe care-l hrănesc printr-o alimentație greșită deoarece nu există în sistemul de învățământ un plan de educație nutrițională nici pentru copii nici pentru părinți.

    În același timp îi iau copilului scutire la sport pentru că mi-e frică să nu răcească alergând transpirat iarna între sala de sport și sala de clasă. Altă mișcare nu prea face deoarece curțile școlilor sunt închise iar în parc nu prea am timp să-l duc. 

     Școala nu-l atrage cu mare lucru ci doar este un motiv de stres în plus pentru că sistemul nu creează un mediu prietenos care să-l captiveze pe copil ci doar o obligație. Ca un serviciu neplăcut și prost plătit din care nu poate să-și dea demisia.

    Copilul primește doar teme care-l macină psihic dar nu-i aduc niciun beneficiu.

     În puținul timp liber care-i rămâne preferă să stea pe tabletă, la televizor sau la calculator pentru că este singur sau cu bunicii și nu are cu cine să facă altceva.

     În timp ce face una dintre aceste activități mai ronțăie câte ceva pentru că n-are cine să-l oprească și oricum asta a văzut că fac și cei mari.

     Deci la sfârșitul unei zile copilul din punct de vedere fizic și psihic stă cam așa : este prost hrănit, face un minim de efort fizic, este stresat de la școală și teme, irascibil și agresiv datorită neexprimări sentimentelor trăite pe parcursul zilei,  creierul și dezvoltarea acestuia este afectată de la stimularea video excesivă și greșită , este răvășit emoțional datorită tuturor lucrurilor pe care le vede și le aude în jurul său și pentru care nu primește nicio explicație sau vreun suport.

 

     Din păcate nu există o educație emoțională. Educație de care toți am avea nevoie. 

     Mereu revin cu aceleași idei cum că noi suntem pe primele locuri în Europa la obezitate infantilă și la diabet juvenil.

    Iar problema este mereu aceeași : lipsa unei educații fizice și psihice corecte în primii ani de viață.

    Partea tristă, pe care încerc să le-o explic oamenilor, este că indiferent cât de multe spitale și catedrale am face noi, chiar dacă am pune la fiecare colț de stradă câte un spital și câte o catedrală tot pe aceleași locuri o să fim la obezitate și diabet.

 

     Pentru că catedrala și spitalul nu vindecă cauza ci doar tratează efectul.

 

     Noi, pentru că e dificil și nu ne îndrumă și ajută nimeni, nu vrem să facem nicio modificare stilului nostru greșit de viață adică vrem să ne permitem toate excesele și nocivitățile iar la sfârșit când suntem bolnavi și suferinzi să fugim , după caz, la doctor sau la Dumnezeu să ne repare.

    Deci să ceri spitale , excepție făcând maternitățile de unde viața trebuie să pornească în cel mai corect și bun mod cu putință, sau catedrale fără să ceri înainte un sistem educațional este , din punctul meu de vedere, o mare greșeală.

     Nu putem vindeca , pe termen lung, o nație cu spitale și catedrale pentru că nu acesta este scopul lor. 

     Cu cât numărul lor este mai mare cu atât înseamă că noi, ca oameni,  greșim și fugim de responsabilitatea vieții, de responsabilitatea sănătății noastre și vrem să aibă alții grijă de noi.

     Logic dacă este să alegi una dintre cele două totuși ar trebui să vrei mai multe catedrale pentru că spitalul tratează doar partea fizică, adică efectul, deci nicio șansă de vindecare a cauzei iar biserica totuși are șanse mult mai bune să ajute sufletul deci să ajungă la cauză.

     Din punctul meu de vedere dacă ne dorim un viitor cât mai bun pentru copiii și nepoții noștri , și chiar cred că asta ne dorim toți indiferent ce alte lucruri ne despart, ar trebui să facem un efort deosebit pentru schimbare din temelii a sistemului educațional românesc.

    Mai exact ar trebui ca în primii ani de învățământ să se pună bazele unei gândiri sănătoase despre ceea ce ar trebui să facă omul pentru a-și păstra sănătatea cât mai mult timp.

    Educația emoțională ar trebui să fie făcută permanent pentru a putea crește niște oameni echilibrați fără sechele și traume din copilărie pe care, apoi, să le care cu ei toată viața.

    Epidemia de probleme tiroidiene la femei și de agresivitate interioară la bărbații se poate preveni printr-o corectă educație sufletească unde copilul să fie învățat să-și poată exprima liber orice fel de frică, nemulțumire sau sentiment.

    La fel din punct de vedere emoțional el trebuie învățat să fie darnic, să aibă compasiune și să fie conștient de nevoile celorlalți din jurul său iar universul să nu se învârtă doar în jurul problemelor sale.

    Educația fizică trebuie să aibă și ea un rol important iar copilul trebuie făcut să înțeleagă că organismul uman a fost creat pentru mișcare și nu pentru stat în fotoliu la televizor.

    Calciul se introduce în oase prin mișcare altfel rămâne doar la nivelul sângelui.

    Una dintre cele mai mari greșeli, din punctul meu de vedere, a fost aceea prin care accesul copiilor în curtea școlii, în timpul liber,  a fost interzis.

     Câteva procente de sănătate se pot câștiga, simplu, doar prin redeschiderea lor. Îl apreciez pe primarul Clujului care a reușit să facă așa ceva iar copiii au acces liber în curtea școlii, Poate de aceea acel oraș, încet încet , ne-a luat-o înainte din multe puncte de vedere.

 

    Educația nutrițională nu există iar copiii mănâncă săracii ce apucă. Proiectul corn cu lapte este doar o altă afacere pentru că ”cornul școlarului”  și laptele acela UHT sunt  0 din punct de vedere nutritiv.

    Copiii trebuie învățați nu neapărat ce să mănânce, pentru că nu mai ști ce este sănătos și ce nu, ci cum să mănânce.

    Să învețe niște reguli de bază ca indiferent de alimente sau situație mâncarea să le ajute organismul nu mai rău să le facă. 

    Dacă ți se repetă  de mic că stomacul este un aparat ca oricare altul ,să zicem ca motorul unei mașini, și că cu cât este folosit mai mult cu atât mai repede se strică poate reușești să înțelegi că are și el nevoie câteodată de pauză și că ronțăitul non-stop îl distruge.

 

    Sprijinirea copilului în domeniul la care este cu adevărat bun o să-i aducă cea mai mare satisfacție dar pentru asta trebuie ca vocația sa să fie descoperită sau măcar explorate cât mai multe variante pe partea de creativitate.

    Scrisul și cititul sunt lucruri pe care până la urmă și o maimuță reușește să le facă dar dezvoltarea emisferei drepte, a creativității,  se oprește dacă nu este stimulată corect în primii ani de viață. 

 

    Acestea sunt câteva exemple de lucruri care se pot face concret dacă ne dorim cu adevărat binele celor mici și știu că poate unele idei sună cam visătoare pentru societatea în care trăim acum dar chiar cred că putem să le facem.

    Dar toate aceste schimbări nu au nicio valoare dacă nu pornesc de la noi pentru că noi suntem principalul exemplu pentru aproapele nostru.

    Degeaba încerc să-mi educ copilul dacă la nivel interior, la mine,  eu nu fac nicio schimbare  pentru că omul înainte de toate o să facă ceea ce vede în jur nu ceea ce i se explică teoretic.

    Așa că trebuie să facem un efort , să ieșim din zona de confort, să nu mai așteptăm ajutor exterior din partea doctorilor și preotilor și să ne luăm soarta în propriile mâini.

 

     Gânduri bune