În România, educația a trecut prin transformări profunde, mai ales în ceea ce privește exprimarea emoțională. Generația părinților noștri, crescută în comunism, a fost modelată de o cultură bazată pe disciplină strictă, rețineri emoționale și o exprimare minimală a sentimentelor. În contrast, generația copiilor noștri trăiește într-o lume în care comunicarea emoțională este încurajată, dar uneori depășește granițele echilibrului.
De la reținere la abundență emoțională
Părinții noștri au fost educați într-un mediu unde exprimarea sentimentelor era percepută ca o slăbiciune. Iubirea și grija se manifestau adesea prin fapte, nu prin cuvinte. De exemplu, tatăl meu își arată dragostea gătind pentru familie și asigurându-se că toți au ce mânca. Însă, cuvintele „te iubesc” sau gesturile de afecțiune erau rare, rezervate pentru ocazii speciale, cum ar fi zilele de naștere sau sărbătorile.
Astăzi, copiii noștri sunt crescuți cu libertatea de a-și exprima emoțiile, fie ele pozitive sau negative. Își manifestă bucuria, furia sau tristețea fără rețineri, ceea ce poate deveni copleșitor pentru noi, părinții, care nu avem întotdeauna instrumentele necesare pentru a gestiona această avalanșă emoțională.
Dificultatea generației de mijloc
Noi, părinții de azi, suntem prinși între două lumi. Pe de o parte, suntem produsul unei educații rigide, unde emoțiile erau reținute. Pe de altă parte, trebuie să încurajăm copiii să-și exprime sentimentele, dar într-un mod constructiv. A găsi acest echilibru între reținere și abundență emoțională devine o provocare.
Cum răspundem când copiii noștri își exprimă furia prin țipete sau când își arată bucuria exagerat, fără a lua în calcul contextul? Este o călătorie a adaptării și a învățării constante.
Căutarea echilibrului prin educație emoțională
Ceea ce ne lipsește este o educație emoțională de calitate, care să ne ajute să punem în practică iubirea, empatia și comunicarea sănătoasă. Cartea mea, „Piatră, foarfecă, iubire!”, explorează tocmai aceste teme. Prin povești care promovează compasiunea și iubirea, încerc să ofer exemple practice pentru părinți și copii, astfel încât să clădim împreună o cultură a echilibrului emoțional.
Un pas înainte pentru părinți și copii
Ca părinți, avem responsabilitatea de a filtra emoțiile copiilor noștri și de a răspunde cu calm și înțelegere. Este un proces, dar cu fiecare gest de iubire și fiecare „te iubesc” spus sincer, construim punți între generații.
Aici puteți găsi un articol despre T.A.T.A. (timp, atenție, toleranță, afecțiune)
💡 Întrebarea pentru cititori: Cum reușiți să găsiți echilibrul între reținerea emoțională a generației părinților noștri și exprimarea liberă a copiilor voștri?
Citiți mai multe despre educația prin iubire și compasiune în „Piatră, foarfecă, iubire!” – o carte pentru întreaga familie.
No comment