Mesaj de la un prieten :
” Anul trecut, exact pe vremea asta, eram împreună, izolați, la Dumbrava de Sus, la Centrul de meditație Vipassana.
10 zile fără să vorbim, fără să citim, fără să scriem, fără să atingem o altă ființă, fără niciun gadget, fără nimic.
Doar noi și gândurile noastre.
La întoarcere m-a văzut Gabriel Socaciu și prima lui remarcă a fost :”- Tu în ultima perioadă ai suferit o pierdere enormă de energie. Ai fost bolnav sau ce-ai făcut ?”
Acolo, la centrul de meditație, primeam mâncare de 3 ori pe zi, dormeam de la 21:30 până la 5 dimineața, aveam pauze, dese, de stat la soare, în natură. Și totuși lipsea ceva.
Unde se ducea toată energia? Și de ce nu venea înapoi, aproape, nimic?
Normal că atunci când doar stăm, noi și cu gândurile noastre, apare epuizarea, creierul fiind cel mai mare consumator energetic. Ca la sahiști, slăbeam câteva kilograme după o zi de meditație.
Și erau, adunate, 10 ore de meditație pe zi, timp de 10 zile.
Când suntem axați pe gânduri, pe minte, pe griji,noi pierdem energie.
Explicația cu lipsa de energie avea sens dar de ce nu ne încărcam, la loc ? Că doar mâncam, dormeam și stăteam la soare.
Pentru că sursa noastră principală de energie este iubirea.
Noi primim doar din ceea ce dăm.
Fără afecțiune, grijă, atenție, pentru cineva sau ceva, fără să-i slujim pe ceilalți noi suntem morți energetic, pierdem viață și devenim agresivi.
Sufletul trebuie, întâi, hrănit prin dăruire continuă și abia apoi trupul.
Să uităm de noi și să facem totul pentru ceilalți.
Deși acolo eram restricționați,în majoritatea interacțiunilor umane, noi încercam să facem ceva pentru suflet. Să dăruim într-un fel.
Fiecare voia să-l lase pe altul în față la coadă, la mâncare, să-i țină cuiva ușa deschisă, să-i facă loc lîngă el, să-i zâmbească celuilalt în semn de solidaritate, când vedeam cum arată mâncarea.
Simțeam să facem ceva, nu contează ce, dar să fie o cedarea binelui nostru. Să dăruim într-un fel.
Astăzi, trecem prin momente mai puțin plăcute, pentru mulți dintre noi. Dar, indiferent de ce ne rezervă viitorul trebuie să nu uităm să dăruim, la infinit.
Un om înțelept a spus : ” Dacă ar fi fost să trăiești doar pentru tine, mai bine nu te-ai fi născut.”
Cel mai mult, oamenii își doresc un zâmbet, o atingere, o lacrimă și astea le avem permanent cu noi.
Fie ca toate ființele din Univers, vizibile și invizibile, să fie fericite. ”
No comment