Foarte multe persoane sunt nemulțumite de calitatea și cantitatea timpului petrecut cu partenerul de viață. De la a ieși la un film, la un restaurant și până la a merge într-o vacanță, dorința celuilalt începe să scadă, cu trecerea timpului. Inclusiv timpul alocat muncii crește, iar cel petrecut acasă, în familie, scade.
La majoritatea persoanelor în vârstă observi că nici măcar nu mai dorm în același pat, iar fiecare își consumă timpul complet separat.
De ce oare ?
De ce nu ți-ai dori să faci lucruri împreună cu persoana pe care o iubești și care te încarcă energetic?
De ce, la începutul unei relații, oamenii își doresc cât mai mult să fie împreună, indiferent de ceea ce fac ?
Pentru că, în orice relație, de iubire, omul dăruiește energie. La început toți suntem dispuși să oferim, iar celălalt se simte bine în compania noastră.
Timpul petrecut cu celălalt te încarcă, te binedispune și te face să-ți dorești mai mult.
Când nu mai vrei să fii în preajma cuiva și alegi să stai cât mai departe de acesta, înseamnă că din punct de vedere energetic te consumă, îți face rău.
Deci, înainte de a-l acuza pe cel de lângă noi, că nu ne mai oferă la fel de multă atenție, că nu este entuziasmat de a face activități împreună cu noi, ar trebui să ne punem o simplă întrebare.
Sunt o sursă de energie, pentru cel de lângă mine, sau sunt un consumator?
Aceeași întrebare este valabilă în relația cu orice ființă, din jurul nostru.
Care este rolul, energetic, pe care-l jucăm în interacțiunea cu ei?
Le oferim energie, iubire, sau îi vampirizăm?
În multe cărți ești sfătuit să încerci să-ți păstrezi energia din perioada în care erai îndrăgostit, pentru că omul îndrăgostit funcționează pe mecanismul de a oferi, de a da mai mult de la el, energetic. Chiar ai o anumită orbire față de defectele celuilalt și atunci nu critici, nu judeci, nu nimic, ci doar iubești, dăruiești, încarci.
Dar cum ai putea păstra aceste trăiri interioare pe o perioadă mai lungă de timp?
Nu poți. Este imposibil, deoarece iubirea umană se bazează pe niște dorințe, pe o atracție fizică , pe niște servicii sau nevoi, care în timp se transformă și își pierd valoarea. Doar iubirea Divină este o sursă de energie inepuizabilă și doar ea ne poate hrăni permanent.
Iar această iubire spune că trebuie să ne iubim pe noi înșine, oferindu-ne o stare de bine, pe care apoi o putem revărsa și asupra celor din jurul nostru.
Dragostea noastră, pentru ceilalți, trebuie să plece din noi, din ceea ce facem noi pentru ei și nu din ceea ce fac ei pentru noi, iar atunci putem rămâne veșnic îndrăgostiți.
Această dragoste este lipsită de posesivitate și dorința de a controla acțiunile celorlalți.
Majoritatea oamenilor suferă pentru că partenerul nu vrea să facă ceva cu ei, iar atunci nu mai fac deloc acel lucru, ceea ce doar amplifică suferința și nemulțumirea interioară.
Dacă tu îți inhibi niște dorințe, aparent de dragul celuilalt, nu faci altceva decât să pui în cârca lui, energetic, tot ceea ce tu nu ajungi să faci și să îndeplinești.
Cel de lângă noi devine un mijloc de blocaj evolutiv.
Nimeni nu-și dorește să ajungă în situația de a trăi o viață, alături de un om, iar la sfârșit să concluzioneze că celălalt a fost doar un obstacol în calea viselor sale.
Auzi la știri despre oameni care, după 50 de ani de conviețuire, și-au dat cu sapa în cap, la propriu.
Ce era partenerul pentru ei și de ce au recurs la acest gest după atâta timp ?
Spre norocul nostru acum, energetic vorbind, lucurile se mișcă mult mai repede și mult mai puternic.
Nu ne mai putem ascunde după "ce zice lumea", "timpul vindecă tot", "poate o să se schimbe", "accept de dragul copiilor" etc.
De aceea și trăim vremuri în care relațiile se rup mult mai repede, iar rata despărțirilor este mult mai mare.
Inițial, ai putea spune că este ceva de rău, că omul nu mai are toleranță, că tentațiile sau înmulțit, că s-a înrăit lumea, că se vrea distrugerea familiei prin tot felul de mecanisme ,etc.
Nu este așa.
De fapt, accelerarea proceselor și saltul evolutiv îi îndreaptă pe oameni către adevăr, către purificarea relațiilor.
Oamenii sunt aceeași, de când lumea și pământul, doar că acum nu se mai pot ascunde, nu mai pot trăi în minciună 50 de ani și apoi să-și dea cu sapa în cap.
Și, încheind într-o notă optimistă, să mergem mereu pe ideea că totul este spre binele nostru, să facem ceea ce ne dorim să facem, alături de cei care au același dorințe ca ale noastre și să luăm tot ceea ce vine într-un mod pozitiv.
"Foarte bine, foarte bine. Domnul știe ce e bine."