Ce vor copiii de la noi ?


Care este rolul copiilor, în viața noastră, pe lângă cel de a duce mai departe neamul omenesc ?

Pe ce criterii unele familii primesc câte 3-4 copii, iar alții niciunul ? 

De ce unii oamenii se simt neîmpliniți, în lipsa copiilor, iar alții pot trăi liniștiți și fără ?

Ce vor copiii de la noi ?

 

Copiii sunt mici îngerași, călăuze spirituale, care, ca și Iisus, vin permanent, ca să ne învețe cea mai importantă lecție, detașarea de material și spiritual în favoarea iubirii.

Ce n-a reușit Iuda să înțeleagă, și, o dată cu el, niciun alt om ?

Că nimic, dar nimic, nu trebuie pus mai presus de iubire.

Ce facem noi zilnic ? Punem lucruri mai presus de iubire. Zi de zi, permanent, în toate situațiile.

Copilul își dorește niște încălțări noi și spune că-și dorește unele scumpe, de o anumită culoare, model, etc și plânge , face ca toate creaturile și pare că este dorința lui supremă.

După care îi primește și îi aruncă într-un colț nepăsator sau se tăvălește cu ei prin noroi, fără să-l intereseze valoarea lor.

Noi nu înțelegem mesajul, nu ne prindem de nimic, și atunci înnebunim de supărare, pentru că suntem încă atașați, de valoarea lor materială, de bani, sau ego-ul nostru se simte rănit, pentru că copilul nu-i tratează cum ne-am aștepta noi, nu le acordă aceeași importanță pe care le-am atribuit-o noi.

Copilul începe să urle că moare de foame, se agită, se aruncă pe jos și plânge de parcă acum ar crăpa de foame și nu vrea ce este deja gătit, ci să-i pregătești altceva.

Ego-ul nostru, care avea alte planuri, se supără, dar totuși din obligație sau doar că vrei să tacă, te duci să-i gătești.

După care copilul uită de foame, se apucă de altele, sau zice că nu-i place ce-ai gătit.

Gemenii noștri, pe la 3 ani, au urlat că mor de foame, iar apoi au întins mâncarea, pe toată, pe pereți și pe masă, în joacă, râzând și glumind.

 

 

 

 

Comentarii

comentarii

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *