Care ar fi diferența între o rugăciunea adresată lui Dumnezeu și o scrisoarea către Moș Crăciun ?
Cum ar zice un bun ateu : "nu este nicio diferență, oricum sunt două personaje fictive".
Mai rău este că și creștinii nu mai fac nicio diferență între cei doi și se prezintă , în fața lor, doar cu un șir de cereri, o listă de dorințe, pe care le vor împlinite.
În familia mea n-am văzut niciodată pe nimeni rugându-se, înafară de bunica, din partea mamei. Ea a fost cea care ne mai ducea pe la biserică, când eram foarte mici, ne arata cum să ne facem semnul crucii sau ne învăța câte o rugăciune. Eu mă bucuram de vizitele la biserică pentru că primeam prescuri și-mi plăceau foarte mult. Și acum le mănânc cu aceeași poftă.
Îmi aduc aminte că prima oară când m-am rugat, în mod constant și sistematic, a fost, în mod corect și normal, pentru un puști de 12-13 ani, ca să mă placă o fată. Țin minte că ziceam automat, seara la culcare, "Tatăl nostru" iar la sfârșit adăugam să mă placă Ștefania.
Ștefania era o fată din Ploiești, care nu ieșea aproape deloc din casă și doar mă uitam la ea când stătea pe balcon. Cât dura vacanța de vară stăteam și o urmăream de la distanță și seara mă rugam să se întâmple o minune. Am ținut-o așa câteva luni, inutil , pentru că dorința mea nu s-a îndeplinit, maximum pe care l-am scos a fost un pupic, pe obraz, la sfârșitul unei veri, înainte să plec la București.
Având în vedere condițiile de atunci putem s-o trecem la minuni.
Revenind la lucruri serioase ,rugăciunea ar trebui să fie un mijloc de comunicare cu Dumnezeu prin care să-i mulțumim acestuia pentru ceea ce avem și să-i cerem să ne dea puterea de a înțelege și de a accepta ceea ce vine în viața noastră.
Se spune că noi ar trebui să ajungem la nivelul la care să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă este pentru că Dumnezeu vrea sau pentru că Dumnezeu permite.
Să înțelegem că tot ce avem deja este ceea ce ne este benefic, pentru suflet, iar ceea ce nu avem nu ne trebuie.
Dacă ar fi ceva util pentru noi și pentru sufletul nostru, credeți că Dumnezeu nu ne-ar da și ar aștepta să-i cerem noi ?
Ce părinte așteaptă să fie rugat de copil, înainte de a-i da ceva benefic sănătății lui ?
Rugăciunea este un mijloc de meditație, dus la un nivel mai sus.
Prin meditație omul încearcă să-și golească mintea de gândurile negative și să-și schimbe viziunea asupra vieții sale. El încearcă să-și focalizeze atenția pe respirație, pe flacăra unei lumânări sau pe un punct fix, cât mai mult timp posibil.
Buddha a fost cel care a descoperit că prin meditație tu poți să te transformi, să atingi niște nivele superioare de mulțumire și pace interioară și să cauți acea stare de beatitudine numită Nirvana.
Rugăciunea este tot o meditație, dar ea nu mai este concentrată doar pe tine și pe evoluția ta , ci și pe ceilalți.
Prin rugăciune tu poți să-i ajuți pe cei pentru care te rogi, vindecarea miraculoasă și însănătoșirea mai rapidă fiind lucruri pe care puterea rugăciunii le face permanent cu oamenii din jurul nostru.
Iisus a dus jocul la un nivel și mai ridicat, cerându-ne să ne rugăm și pentru dușmanii noștri.
Ce înseamnă asta în plan subtil?
Că soarta noastră este legată de cea a tuturor oamenilor și că prin faptele și gândurile bune, pe care reușim să le păstrăm pentru toți, noi schimbăm vibrația energetică a întregii lumi.
Există cazuri de oameni care se roagă, lui Dumnezeu, pentru răul altora. Aceste persoane nu au viitor, iar noua paradigmă n-o să le mai permită existența.
Rugăciunea trebuie să fie încărcată cu sentimente pozitive, altfel nu are nicio valoare, ba din contra, ne poate face mai mult rău.
Te rogi, ceri ceva, nu se îndeplinește și apoi te superi pe Dumnezeu.
Revolta interioară împotriva lui Dumnezeu, ca și împotriva părinților noștri, înseamnă la nivel celular autodistrugere, pentru că lupți împotriva vieții.
Rugăciunea oamenilor este fără credință, pentru că dacă ai avea destulă credință ai înțelege că totul se întâmplă cu un sens, că este spre binele nostru, și atunci rugăciunea s-ar transforma într-o mulțumire.
Omenirea suferă de o lipsă de credință, iar la rugăciune te întorci doar atunci când ai o problemă, când materialul nu te mai poate ajuta , și Dumnezeu rămâne ultima variantă.
Rugăciunea ar trebui să fie un act spontan, fără scenariu sau text învățat pe de rost. Să fie încărcat cu toate sentimentele noastre, din acele momente.
Ca un copil care vorbește cu părintele său.
Câți dintre voi ați primit exact toate lucrurile cerute moșului?
De obicei , copilul primește ceea ce consideră părintele că este util pentru el, ceea ce l-ar bucura sau ceea ce era la reducere online.
Așa că, indiferent dacă îi scrieți lui moș Crăciun sau vă rugați la Dumnezeu tot ceea ce vrea cineva superior vouă o să primiți.