Am găsit această poezie într-un sertar, printre obiecte vechi. Este cu autor necunoscut dar probabil cineva de prin casă.
” Iubita mea , numele tău sună
Ca o mireasmă vărsată de furtună.
M-ai cucerit numai cu o privire
Prin frumusețe, trup și gingășie.
Ești cea mai rară dintre bogății,
Motiv de ceartă între împărății.
Tu reprezinți doar frumusețe
Ești soare cu mai multe fețe.
Ești steaua cea cu ochi căprui,
Și părul blond ce place orișicui.
Ai buze roșii ca o purpură
Iar numele tău vântul îl murmură.
Ai trupul ca un snop de grâu
Încins cu crini până la brâu.
Tu ești ființa fără de cusur
Pentru tine aș putea orice să-ndur.
No comment