Era odată un om care nu fusese niciodată la un masaj, dar auzea în jurul său vorbindu-se despre așa ceva.
"-Mă durea spatele, de nu mai puteam să mă ridic din pat și după un masaj mi-am revenit." îi spuse un bătrânel simpatic.
"-Aveam niște gânduri, de nici nu reușeam să închid un ochi, dar am fost la o ședință de masaj, și ce bine am dormit după aceea." povestea o corporatistă tânără.
Omul nostru era din ce în ce mai interesat de acest subiect și căută, intrigat, și alte dovezi.
"-Aveam picioarele umflate și mersul devenise un chin, dar uite că acum sunt bine. " îi confirmă o doamnă plinuță.
" -Eu mă duc profilactic, adică preventiv, să mă mențin sănătoasă." – se mândrea tânăra suplă, cu corp de yoghin, în timp ce i alerga prin față.
" -Există vreo persoană nemulțumită? Chiar și din spa-uri pleacă oameni, câteodată, dezamăgiți, dar de la o ședință de masaj. Ce fac terapeuții ăștia, acolo?" erau gândurile care-l măcinau pe Toma.
"-Trebuie să văd cu ochii mei vrăjitoria." și pleacă direct spre primul cabinet de masaj, pe care-l văzuse, de multe ori, lângă casa sa, dar nu intrase niciodată.
" – Am auzit atâtea variante, despre ce se întâmplă în această cămăruță, iar acum, te rog, spune-mi, ce faceti concret, într-o ședință de masaj?" se adresă el, agitat și ușor agresiv, primului terapeut care-i ieși în cale.
Terapeutul îl privi direct în ochi, cu blândețe, și i se adresă, ca un părinte copilului său :
– Pentru noi, fiecare ședință, toate cele 50-60 de minute dedicate persoanei de lângă noi, reprezintă șansa noastră de a schimba lumea într-un loc mai bun. Avem un timp scurt la dispoziție în care trebuie să-i oferim celuilalt toată energia și afecțiunea posibilă. Oamenii au nevoie de blândețea noastră, de compasiune și de iubirea din sufletul nostru.
Toma se întinse pe pat, cu o senzație de liniște și pace în suflet. Vindecarea începu'.