Când o să plec de pe acest pământ
Cu tine că n-am stat mai mult
O să regret, în primul rând.
O să-mi lipsească ochii, gura
Și râsul tău încântător
Dar cel mai mult de suflet o să-mi fie dor.
În fiecare dimineață
Te încălzesc, cu iubire și speranță
Te mângâi prin păr și pe față
Și știu, în suflet, c-o luăm de la-nceput în altă viață.
Când am timp, mai mult așa
Când nu mă deranjează nimenea
În sus privesc, la bunul Dumnzeu
Îi mulțumesc că nu-s ateu
Și cred în tine și-n minciuni,
În noi, și cred și-n minuni.